Fundația Culturală „Miron Cristea", Centrul Cultural Toplița și Biblioteca Municipală „George Sbârcea" organizează pe data de 4 noiembrie 2016, începând cu ora 9,00, Simpozionul cu tema „George Sbârcea sau armonia tradusă
în note", un eveniment dedicat în întregime celui care a fost fiu al acelor locuri, compozitorul, jurnalistul și scriitorul George Sbârcea (1914 - 2005).
Comunicările care vor fi prezentate cu această ocazie vor aborda o serie de aspecte mai puțin cunoscute din viața și opera marelui dispărut, iar printre cei care le vor susține vor fi și doi mureșeni.
La finalul simpozionului va avea loc în premieră recitalul muzical „Muza veselă", manifestare dedicată aceluiași George Sbârcea, om de vastă cultură muzicală - cunoscut și sub pseudonimul artistic Claude Romano - un spectacol de gală susținut de Ansamblul Profesionist „Rapsodia Călimanilor" al Centrului Cultural Toplița, cu participarea extraordinară a Ansamblului „Rapsodia Bucovinei" din Suceava.
Cine a fost de fapt George Sbârcea?
Compozitor, jurnalist, traducător, critic muzical, scriitor.... A excelat în toate. A lăsat peste timp cântece nemuritoare și a scris într-un stil inconfundabil atât critică muzicală, cât și romane și articole de presă. Un om de mare cultură și cuprindere intelectuală, dublat de un patriot ardent și militant.
În anii de cumpănă ai existenței României a lucrat în slujba țării și a colaborat cu serviciul secret al Armatei Regale. Mai târziu a suferit prigoana regimului comunist, dar ulterior a fost reabilitat și a putut să-și continue cariera.
Jurnalist incisiv și incomod, dar de mare succes în epocă, Sbârcea a realizat interviuri cu Mussolini și Hitler, fapt care i-a adus notorietate și atenția presei internaționale. A petrecut doi ani în Tibet fiind invitat de Dalai Lama. Pe parcursul vieții sale - una de roman, am putea spune - a scris și tradus 83 de cărți și a compus piese nemuritoare, dintre care unele chiar și în limba maghiară, precum cunoscuta „A Donáth úti orgonák" („Florile de liliac de pe drumul Donáth").
Compozitor de mare succes național și internațional, George rămâne peste timp în memoria afectivă a oricărui meloman care iubește romanțele, prin celebrele sale melodii „Ionel, Ionelule", „De ce ai plecat?", sau „Un tangou de adio".
Pe lângă cărțile scrise de George Sbârcea, au rămas însă și arhivele Securității și… zelul unui cercetător, Vasile Valentin, grație căruia am putut reconstitui o parte din acțiunile maestrului. Cu umor amar, am putea spune că cel puțin în cazul maestrului Sbârcea, dintr-un anume punct de vedere, arhivele Securității s-au dovedit a fi utile.
A scrie azi despre George Sbârcea un studiu integrator, care să reușească să contureze pe deplin această personalitate deosebit de complexă care a excelat în mai multe domenii, reprezintă, în opinia mea, un demers curajos nu numai ca timp necesar și ca domenii de studiat și analizat, dar și ca modalitate de a încerca să înțelegi pe deplin ce anume l-a animat și motivat să facă tot ceea ce a făcut în viață, domnia sa lucrând până aproape în ultimul său an de existență. La final, cel care s-ar încumeta să facă acest demers curajos s-ar putea să constate că de fapt acest demers ar putea fi unul lacunar, deci lipsit de finalitate.
De aceea consider că a scrie despre George Sbârcea reprezintă o permanentă provocare pentru oricine.
