Modelele din viaţa noastră

Uităm uneori să le spunem celor dragi, că ne sunt dragi, că îi apreciem, că au devenit modele pentru noi. Dintr-o mai veche dorinţă, neexprimată clar până acum, au răsărit şi aceste opinii. Îmi asum riscul de a vă supăra pe unii dintre voi, cu aceste confidenţe, dar ştiu că adevăraţii prieteni au şi capacitatea de a ierta şi tolera opinii divergente.

Oamenii conştienţi de destinul lor, de cele mai multe ori impredictibil, ştiu că nu se poate evolua fără modele de valoare şi că acestea fac parte din viaţa noastră. Din acest motiv, îmi permit cu acest prilej, să fac o succintă şi sinceră „recapitulare" a principalelor modele din viaţa mea.

• Mama a fost o excelentă povestitoare, iar tatăl meu a avut o viaţă întregă şansa de a fi manager de şantier de drumuri naţionale;

• Prietenul din liceu, Valentin Pop, m-a ajutat să-l descopăr pe marele scriitor Marin Preda, într-o perioadă în care cărţile acestuia erau aproape interzise. Tot datorită lui, am văzut un film retras rapid de la difuzare de cenzura comunistă - „Reconstituirea", un excepţional film-document al perioadei abuzurilor staliniste;

• Am decis să-mi schimb radical, în bine, scrisul, sub influenţa modelului oferit de colegul de bancă din liceu, Ioan Rusu;

• Am descoperit frumuseţea matematicii, datorită relaţiilor de prietenie cu doi iubitori ai matematicii - colegii de clasă din liceu: Lenuţa Gorcea şi Mitică Hărşan. Nu mică a fost influenţa profesorului de matematică, Ioan Săcărea, care este şi un distins autodidact în matematică. Sub influenţa profesorului I. Săcărea, am devenit şi eu un autodidact pentru întreaga viaţă - în matematică, informatică, literatură, psihologie,...

• Că marea filozofie poate fi integrată în existenţa noastră cotidiană, am învăţat de la prietenul şi colegul de cameră din facultate, prof. Grigore Coman;

• Să caut mereu soluţii la problemele copiilor cunevoi speciale, am învăţat de la prietenul din facultate, regretatul prof. Ion Ciocan;

• Cele mai multe dintre modelele vieţilor noastres-au „scufundat" în subconştient, dar ele explică deciziile noastre, bune sau nefericite, de fiecare zi;

Din dorinţa de a fi sincer până la capăt şi cu riscul asumat de a contraria pe unii dintre voi, îmi declar deschis modelele anului 2016, adăugate celor de mai sus:

• Urmăresc cu interes şi admiraţie frumoasa evoluţie ca preşedinte al României a d-lui Klaus Johanis, un model pentru mine de profesionalism politic, limbaj elevat şi patriotism credibil;

• Dragostea şi stima reciprocă dintre un dascăl şi elevii săi am descoperit-o şi urmărind întâlnirile emoţionante dintre d-na prof. Carmen Johanis şi elevii săi din Sibiu. Aşa visez să fie mereu şi întâlnirile mele cu foştii şi actualii mei elevi!

• Un om cu suflet mare, dotat cu multă modestie şi competenţă managerială, este pentru mine şi primul ministru, d-l Dacian Cioloş;

• Îl respect şi mi-a devenit un model de competenţă profesională şi curaj de a-şi promova ideile manageriale, pe d-l prof. univ. Mircea Dumitru, chiar dacă regret că timpul nu-i va permite să-şi ducă până la capăt intersantele proiecte, pe care observ că le iniţiază în acest scurt mandat de ministru al educaţiei româneşti;

De ce am considerat că acum este momentul oportun pentru a face aceste constatări personale? Vă mărturisesc sincer: am ezitat luni de zile, înainte de a trimite spre voi, aceste gânduri. Factorul declanşator a fost creat însă de întâlnirea mea recentă cu un alt profesor drag şi respectabil, din perioada liceului:d-l prof. Aurel Alexe. La salutul meu: „Vă salut cu respect, domnule profesor!", acest venerabil dascăl mi-a răspuns: „Să fii iubit!".

Mi s-a părut aşa de frumos acest răspuns, încât vă urez şi eu vouă: «Să fiţi iubiţi şi să aveţi parte numai de modele dragi sufletului vostru!»

Reghin, 06.11.2016

Lasă un comentariu