Stimat și iubit prieten al meu,
Ajungând, Domnia Ta, la ,,borna" cu nr. 60 - pe lângă care eu am trecut cam de multișor! - de acum Nicu Băciuț va trebui, încet, încet, să cedeze locul seniorului Nicolae Băciuț.
Dragul meu prieten, Dumnezeu te-a înzestrat cu toate armele înțelepciunii și ale virtuții, pe care ai știut să le folosești, cu inteligență și har, pentru a crea o operă literară, dar și un nume în literatura română contemporană, care vor rămâne - sunt sigur! - în Marea Carte a culturii și literaturii poporului nostru.
De la ,,Echinox" și ,,Virtus Romana Rediviva" până la ,,Vatra veche" ai parcurs un drum mereu ascendent cu care puțini din generațiile de literați, de azi, se pot mândri. Fiindcă valoarea omului se măsoară după faptele sale și după greutățile biruite în timpul acestei călătorii terestre ce se cheamă viață. Iar puterea ta de a trăi în sufletele celorlalți este una din marile calități pe care le ai.
Să-ți dea bunul Dumnezeu ca și de acum încolo să ai sănătate, aceeași putere de muncă, pentru ca prin harul cu care El te-a înzestrat să bucuri încă mulți ani de acum înainte sufletele semenilor tăi, prin cele două mari podoabe pe care le posezi: talentul și caracterul.
Iar din când în când să mai stai la taclale nu numai cu Dumnezeu, ci și cu noi, prietenii tăi!
