„Adrian Păunescu este și azi cel mai mare și cel mai important contemporan al nostru"

Stimat auditoriu!

Stimată doamnă Mariana Cristescu!

Dragul meu prieten Lazăr Lădariu!

Dragi colegi!

Mulțumesc pentru aceste cuvinte frumoase, rostite despre mine și despre activitatea mea de scriitor, precum și despre noul meu volum. Aceste cuvinte frumoase mă onorează și, în pofida vârstei mele, contribuie la menținerea în viață a forței mele creatoare.

Îi mulțumesc dragului meu prieten și frate român, Lazăr Lădariu, pentru că de fiecare dată a manifestat înțelegere și a publicat în paginile ziarului „Cuvântul liber" articolele mele scrise despre Adrian Păunescu, opiniile mele susținute la diferite manifestări culturale, precum și discursurile rostite cu prilejul dezvelirii a celor două statui ridicate în memoria poetului, la București și la Craiova.

De asemenea, vreau să îi mulțumesc celui mai loial redactor al revistei noastre „Együtt-Împreună", Ferencz Rozália, pentru că a venit din București la această întâlnire și pentru că a tradus în limba română acest volum dedicat poetului Adrian Păunescu.

Pentru început aș vorbi pe scurt, de ce consider că este important ca această colecție de articole - în care apreciez opera de viață a marelui poet, a marelui patriot român - să ajungă la cititori. Un criteriu important care m-a determinat să acord acest volum în atenția cititorilor s-a datorat tuturor atacurilor care au avut loc în ultimii 26 de ani și au loc și azi la adresa persoanei poetului Adrian Păunescu, în unele ziare extremiste, de limbă maghiară, din România, tuturor atacurilor la care a fost supusă opera sa lirică, precum și campaniei defăimătoare, trivială lansată de mai mulți șoviniști maghiari, antiromâni, atât din România, cât și din Ungaria. Observând acest fanfaronism incalificabil, de mare maghiarotard, care a vrut să îl strivească pe Adrian Păunescu, m-am gândit că acest volum va infirma atacurile celor înstrăinați de ură. Această intenție nobilă se află în spatele colecției mele de articole, cu toate că am știut și știu foarte bine că aceste scrieri nu pot avea un efect social de mare amploare și nu pot crea un ecou atât de mare încât să neutralizeze această propagandă dușmănoasă, defăimătoare, lansată de extremiștii maghiari împotriva poetului Adrian Păunescu. Dar, merită osteneala dacă, după citirea volumului, câțiva compatrioți - români, maghiari, deopotrivă - vor aprecia la valoarea reală, în pofida zvonurilor luate din vânt, atitudinea civică, lira și întreaga operă a lui Adrian Păunescu. Speranța mea modestă este că volumul meu va contribui, poate, într-o oarecare măsură la toate acestea.

Dragi prieteni!

Referitor la relația mea de prietenie, de colaborare cu Adrian Păunescu, precum și lupta noastră, eforturile noastre depuse pe parcursul a mai multor decenii, stau mărturie rândurile adresate mie de poetul Adrian Păunescu. Iată cum scria Adrian Păunescu: Dragă prietene și camaradul meu de luptă, Hajdu Gyõzõ, poți fi mândru că ai reușit să impui o deviză care va învinge în veacul următor: ÎMPREUNĂ! La aceste frumoase rânduri, care m-au onorat, i-am trimis următorul răspuns lui Adrian Păunescu: „Eu sunt mândru de tine, dragă Adrian, deoarece tu ai fost cel mai bun și cel mai loial frate român al meu".

Dat fiind faptul că cele două citate sunt mărturia relației noastre care a existat între noi, le-am așezat sub fotografia din a doua copertă a acestui volum. Tot aici, pe copertă, ar fi trebuit să scriu și despre ceea ce vreau să vorbesc acum, dumneavoastră, celor prezenți la această întâlnire, și anume că: Adrian Păunescu este și azi cel mai mare contemporan al nostru. El trăiește în continuare ca un poet contemporan, datorită bătăilor de inimă ale lirei sale. Azi, după șase ani de la decesul său, consider că cel mai important este conștientizarea opiniei publice de personalitatea lui Adrian Păunescu, deoarece este interesul nostru - al românilor, maghiarilor și al compatrioților noștri de altă naționalitate care trăiesc aici - să ne referim zilnic la El ca fiind contemporanul nostru, deoarece ideea călăuzitoare mărturisită de el, duhul lui Adrian Păunescu, este izvorul nostru care apără poporul, națiunea română, patria și unitatea frățească.

Pentru a argumenta că azi, în România, cel mai mare și cel mai important contemporan al nostru este Adrian Păunescu, nu mă voi refereri, cu permisiunea dumneavoastră, la opera sa lirică, la memorabilele sale poezii care au avut un efect imens asupra vieții publice, ci mă voi referi la una din declarațiile sale politice, la o poziție patriotică de care azi ar fi mare nevoie, ca de o bucată de pâine, în viața politică a țării, în disputele parlamentare. De șase ani, de când Adrian Păunescu a plecat dintre noi, în Parlamentul României lipsesc cu desăvârșire interpelările, discursurile și pozițiile similare adoptate cu curaj de Adrian Păunescu și ca un adevărat european pentru apărarea valorilor țării și a națiunii.

Fiecare cuvânt rostit de marele nostru contemporan, Adrian Păunescu, este singurul răspuns posibil și demn la declarațiile rușinoase ale președintelui UDMR, Hunor Kelemen, potrivit căruia: „Nimeni nu poate să ne ceară să sărbătorim un eveniment care ne-ar impune existența de minoritar. Nu ne este indiferent ce stare sufletească vom avea la aniversarea a 100 de ani. Acel moment a însemnat o înfrângere pentru noi. Nu putem uita durerea acelei înfrângeri". Atunci când președintele UDMR din acea vreme, Béla Markó, a jelit - asemănător declarațiilor făcute de Hunor Kelemen, citate mai înainte - după Marea Ungarie istorică care a dispărut de pe scena istoriei odată cu prăbușirea Monarhiei Austro-Ungare, în 1918, Adrian Păunescu a protestat ferm în discursul rostit în Parlamentul României, pe 27 octombrie 2007, împotriva provocărilor incalificabile, antiromânești ale liderilor superiori ai UDMR. Iată, reacția patriotică al marelui nostru contemporan, Adrian Păunescu, la provocările anticonstituționale ale președintelui UDMR, Hunor Kelemen:

„De multă vreme nu am fost atât de indignat și atât de marcat de o ticăloșie la nivel internațional care este cea pe care a făcut-o președintele UDMR. Dacă aș zice să-i fie rușine, ar fi puțin. Cum vine declarația aceasta că-i este dor de «patria pierdută?» Care patrie? Îi este dor de patria pierdută! Ce mod de a discuta este acesta? Unde se trezește acest derbedeu politic? Cât vom mai suporta mizerile acestuia? Unde sunt legile noastre? Poate oricine să facă orice în România? Statul român trebuie să înceteze de a mai fi o ficțiune și să-și intre în rol. Să-i fie rușine până la capătul vieții! Lui și tuturor celor care-l susțin! Și să ne fie rușine și nouă dacă nu vom ști să reacționăm conform Constituției și legilor acestei țări și conform Europei Unite!"

Cuvintele citate ale poetului Adrian Păunescu dovedesc absolut convingător că azi, în țara noastră, nu există un patriot mai mare, un pilduitor mai mare decât el, marele nostru contemporan. Cunoscând patriotismul înflăcărat al lui Adrian Păunescu, ne putem imagina că, dacă el ar trăi, cum ar protesta, de exemplu, împotriva dispoziției ministrului ungar de externe prin care a defăimat în mod direct și grosolan România și istoria poporului român, interzicând diplomaților ungari să participe la manifestările oficiale organizate cu prilejul Zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, sau cum ar protesta împotriva declarației făcute recent de premierul Ungariei, Viktor Orbán, la Satu Mare, prin care a transmis mesajul maghiarilor din România că ministrul de externe al guvernului condus de el a procedat corect.

În asemenea cazuri slovacii, de exemplu, îi declară pe politicienii ungari drept persona non grata și îi expulzează din țară. Un exemplu în acest sens este și cazul fostului președinte al Ungariei, László Sólyom, care a fost oprit la granița țării și nu a fost lăsat să intre pe teritoriul Slovaciei. La fel procedează și sârbii. De ce nu acționează la fel și autoritățile noastre? Când va avea patria noastră comună, România, un președinte, un premier sau un ministru de externe care va apăra România, demnitatea națională a națiunii române cu loialitate absolută, așa cum a făcut Adrian Păunescu toată viața sa, până la ultima bătaie a inimii sale?!

De aceea, noi, cetățenii loiali, de naționalitate maghiară, pentru care România este singura țară natală, jurăm pe ars poetica sa umană și europeană și mărturisim: Până la capăt cu Adrian Păunescu. De aceea dorim împreună cu mulți compatrioți, frați ai noștrii să Trăiască, să Trăiască duhul lui Adrian Păunescu. Să trăiască drapelul național! Să trăiască România!

Discursul a fost rostit la lansarea noului volum al scriitorului Hajdu Gyõzõ, intitulat „Adrian Păunescu", care a avut loc în data de 28 decembrie 2016, la Târgu-Mureș, în cadrul manifestării cultural-artistice, organizate de Asociația Culturală „Punți de Lumină".

 

Lasă un comentariu