Ian și Larissa s-au cunoscut în facultate în anul 2005. Zece luni au fost suficiente pentru ca Ian să se convingă că ea este aleasa, că erau fericiți împreună și că se completau unul pe celălalt. Așa că au decis să se căsătorească.
Era 30 septembrie 2006, o dată care i-a rămas Larissei întipărită în memorie pentru că este ziua care le-a schimbat definitiv viața liniștită și fără probleme. Pe drumul de acasă spre locul de muncă, Ian a suferit un grav accident de mașină. Multiplele leziuni craniene i-au cauzat lui Ian o comă profundă, din care nimeni nu mai credea că se va trezi. Cu toate acestea, familia a refuzat să îl deconecteze de la aparate, iar credința i-a fost răsplătită cu o minune. Ian a ieșit din comă, dar nu putea vorbi, memoria lui pe termen scurt era grav afectată, la fel și capacitățile cognitive și nici nu se putea mișca. Șapte luni mai târziu, când a fost adus acasă, Larissa s-a mutat și ea în casa părinților lui Ian, ca să aibă grijă de el. „Să îmi părăsesc cel mai bun prieten nu a fost niciodată o opțiune." Știa că nici el nu ar fi părăsit-o, dacă ar fi fost în aceeași situație. Era încă decisă să se căsătorească cu el, dacă el și-ar fi recăpătat vorbirea. Doi ani și jumătate mai târziu, Ian a reușit să bolborosească primele cuvinte. La scurt timp, a cerut-o pe Larissa în căsătorie. La patru ani de la accident, cei doi s-au căsătorit.
Dragostea nu face greutățile să dispară. Larissa știe foarte bine acest lucru. Are un soț care nu poate fi lăsat niciodată singur și care până seara uită ce a făcut în ziua respectivă. Recunoaște că nu îi este ușor, dar că încurajările și dragostea lui o ridică de fiecare dată. La începutul acestui an, Ian a făcut primii pași de unul singur. În viața lor încă au loc miracole, dar niciunul nu îl egalează pe cel al iubirii pe care Dumnezeu a pus-o în inimile lor și care crește în fiecare zi.
