Vicepreședintele Truman părăsi sala de întruniri și parcurse în viteză drumul spre ieșirea clădirii senatului. Inima îi bătea cu putere când îi ordonă șoferului să scoată mașina din garaj. „La Casa Albă, intrarea din Pennsylvania Avenue!", zise el. În câteva minute se afla în camera doamnei Roosevelt. - Harry, spuse ea, președintele este mort! - O, nu! Spuneți-mi ce pot face pentru dumneavoastră? întreabă el cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. - Aș vrea să merg la Warm Springs să-i aduc trupul acasă. Pot folosi pentru asta un avion guvernamental? Pentru o clipă, Harry o privi nedumerit, întrebându-se de ce îi cerea lui aprobarea. Apoi, în mintea lui se făcu lumină pentru că el era acum președinte.
- Desigur, doamnă Roosevelt. Vom face tot ce se poate pentru a vă ajuta. Apoi, tulburat, peste măsură, îl cheamă pe Harlam Stone, ministrul Justiției, la Casa Albă, pentru a oficia depunerea jurământului. După aceea o cheamă și pe soția sa, cerându-i să-i fie alături la ceremonie. Totul era atât de neverosimil, atât de neașteptat! Nu trecuseră nici trei luni de când fusese ales vicepreședinte și se simțea nepregătit pentru uriașa răspundere ce i se punea acum pe umeri. A doua zi le spunea reporterilor: „Băieți, dacă vă rugați cumva, rugați-vă pentru mine! Nu știu dacă v-ați trezit vreodată cu o greutate mare în spate: dar ieri, când am aflat cele întâmplate, am simțit că luna, stelele și toate planetele au căzut pe mine".
