Se consideră că principalele cauze ale apariției și dezvoltării economiei subterane le constituie fiscalitatea și administrația publică, mai precis un nivel prea înalt al fiscalității și rigiditatea excesivă și birocratică a reglementărilor și controlului exercitate de către diversele instituții și organe ale administrației publice.
Nu trebuie uitat că o creștere a presiunii fiscale, o dificultate sporită în interpretarea normelor și principiilor de impozitare, instabilitatea legislației fiscale, lipsa de claritate a codului fiscal, birocratizarea administrației fiscale și atitudinea arogantă față de micul contribuabil sunt doar câteva elemente care pot explica tendința persoanelor juridice, dar și fizice, de a eluda obligațiile fiscale pe care le au față de buget. Un fenomen important pentru tendința de a evaziona este acela al inexistenței mecanismelor fiscale de încurajare a investițiilor în scopul creșterii productivității și, în consecință, a competitivității agenților economici. Astfel, inexistența mecanismelor de excludere de la impozitare a profitului reinvestit sau ale cotelor stimulative de TVA, pun agentul economic în fața unei dileme: a fi bun platnic la buget sau a fi câștigător în lupta de concurență pe piață.
Evident, marea majoritate a agenților economici își vor urma interesul esențial și imediat, acela al salvării și perpetuării afacerii lor, prin creșterea gradului de competitivitate.
„Cămașa" interesului individual devine, în acest caz, mai aproape de corp decât „haina" interesului general, exprimat prin plata taxelor și impozitelor la bugetul local sau național. O fiscalitate excesivă sau lipsa mecanismelor fiscale de încurajare a investițiilor pot duce chiar la situația paradoxală în care se creează un interes comun între angajat și angajator, în direcția ocolirii obligațiilor bugetare. Acest interes comun se explică prin faptul că angajatorul are interesul dezvoltării afacerii sale printr-o mai bună competitivitate, iar angajatul are interesul păstrării locului său de muncă tocmai prin supraviețuirea și dezvoltarea afacerii angajatorului său. Este situația în care se acceptă de către angajat orice formă de muncă la negru, de la neînregistrarea totală a muncii până la practicile de falsificare a nivelului real al salarizării sau acceptarea neplății asigurărilor sociale și a contribuției pentru șomaj.
Din punctul de vedere al agen-ților economici, comportamentul evazionist pe care îl au în cazul unei fiscalități excesive sau ne-adaptate condițiilor concuren-ționale este motivat de nece-sitatea reducerii costurilor până la nivelul dat al competitivității pieței interne sau externe.
Se poate spune că acest tip de comportament se manifestă ca o reacție de apărare fața de un mediu economic neprietenos.
(va urma)
