Care sunt rezultatele acestui proces de modernizare și eficientizare al ANAF?
În documentul oficial denumit „Strategia de administrare fiscala 2012-2016" este subliniat nu numai rolul pe care ANAF îl are dar și manierea în care își propune să îndeplinească acest rol. Astfel, se arată că: „Pentru a colecta mai bine, administrația fiscală nu trebuie însă să se limiteze doar la încasarea dinamică a veniturilor. Rolul ANAF este mai mult de atât. Veniturile mai mari trebuie colectate nu numai mai rapid, dar și mai eficient, ceea ce înseamnă o conformare voluntară foarte bună, sprijinită pe servicii de asistență moderne și de calitate, proceduri simplificate și „prietenoase" și un mediu de afaceri sănătos, echitabil, în care concurența să se desfășoare corect. ANAF sprijină contribuabilii pe de o parte prin prestarea de servicii moderne - asistență fiscală de calitate, simplificarea și modernizarea procedurilor - iar pe de altă parte prin aplicarea unui tratament echitabil și nediscriminatoriu, asigurând astfel asigurarea egalității cetățenilor în fața impozitului și un mediu de afaceri sănătos".
Cum reușește ANAF să-și îndeplinească rolul atât de corect expus în documentul citat mai sus?
Pentru a răspunde, se cer răspunsuri la alte întrebări subsidiare: a. Cât și cum colectează? b. Este activitatea sa echitabilă și nediscriminatorie? c. Este un factor de stimulare sau de inhibare a procesului de creare a unui mediu de afaceri sănătos și de concurență corectă?
a. Potrivit unui raport al Uniunii Europene din iulie 2013, decalajul de colectare în domeniul TVA la nivelul statelor membre în intervalul 2000-2011 este semnificativ, România situându-se la 42%, în timp ce media europeană este 17%. Acest lucru înseamnă că România colectează numai 58% din totalul potențialului TVA de colectat la bugetul statului. România se plasează pe penultimul loc în Uniunea Europeana la ponderea veniturilor bugetare obținute din taxe și contribuții sociale obligatorii, cu doar 27,4% din PIB, potrivit raportului Taxation Trends in the European Union pe anul 2015, care prezintă sintetic datele comparabile pentru țările membre după definitivarea PIB (ceea ce înseamnă situația pentru anul 2013).
Ultimul Raport al Curții de Conturi, dat publicității de instituție și updatat la nivelul anului 2014, referitor la Instituția Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) conține un capitol consistent privind maniera în care Fiscul respectă prevederile legale privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului general consolidat, precum și chestiunile de administrare ale acestuia.
Cel puțin din perspectiva Curții de Conturi, lucrurile sunt relativ diferite față de veștile bune pe care ANAF le transmite săptămânal în materie de colectare a bugetului sau de combatere a fenomenelor infracționale din economie.
Astfel, deși în termeni nominali se constată că veniturile colectate de ANAF au înregistrat un trend ascendent în ultimii ani, o analiză mai atentă relevă faptul că încasările ANAF s-au situat la un nivel relativ constant în ultimii 10 ani, în jurul a 27-28% din Produsul Intern Brut (conform estimărilor privind PIB publicate de Institutul Național de Statistică). Din analiza comparativă a încasărilor ANAF în perioada 2004-2014 Curtea de Conturi observă că, în termeni nominali, veniturile colectate au înregistrat o evoluție ascendentă, însă numai datorită creșterii economice: raportat la PIB, rata de colectare a rămas neschimbată. Modul în care și-a desfășurat activitatea ANAF în perioada guvernării Ponta, considerată a fi pozitivă, relevă elemente de arbitrar și neprofesionalism, comparabile cu declanșarea unui adevărat război împotriva contribuabililor mici și mijlocii. ANAF transmite lunar statistici optimiste în privința sumelor colectate la bugetul statului dar se omite faptul că numărul de acțiuni în instanțe deschis de contribuabili împotriva deciziilor de impunere se dublează de la an la an începând cu 2012. Casele de avocatură și consultanță raportează rate mari de succes împotriva ANAF, rezultat al modului în care Fiscul interpretează eronat legea. Acest indicator poate constitui un avertisment deoarece arată că performanța ANAF nu se bazează neapărat pe anihilarea marilor rețele de evaziune sau pe aducerea la suprafață a economiei negre ci pe radicalizarea actelor de control efectuate în economia la vedere ceea ce conduce la restituirea de către Stat a banilor pe care ANAF îi raportează și pe care apoi ii pierde în instanță. Un argument în susținerea acestei realități îl constituie inclusiv campania agresivă din perioada guvernării Ponta derulată de ANAF împotriva profesiilor liberale și de reconsiderare a veniturilor realizate din activități independente.
Practica blocării conturilor fără nicio strategie de negociere și de reeșalonare a datoriei a dus și ea la intrarea în faliment a cca. 300.000 de IMM-uri (Vezi rapoartele Asociațiilor de profil).
(va urma)
