„Am încredere și în Justiție și în Elena Udrea" (fostul președinte T. Băsescu)
Consiliera și apoi ministreasa E. Udrea a intrat în dizgrația românilor prin legătura sa insinuantă cu președintele Băsescu, al cărui crunt regim de austeritate i-a aruncat pe foarte mulți români în pragul sărăciei și, pierzându-și în disperare stima de sine, unii licențiați chiar au devenit căpșunari, iar alții au ajuns din nefericire pacienți ai saloanelor de chirurgie cardiovasculară, îmbolnăvindu-se de depresie, icter, hipertensiune arterială și alte afecțiuni derivate. Am avut și oameni decedați în fața unor spitale închise, în numele „reformei", la decizia acestor promotori ai austerității! Crezând amândoi că pot să inducă în eroare populația prin tot felul de combinații, în disprețul legii, au tratat România ca pe propria lor moșie și s-au îmbogățit fără nicio noimă! Când însă Băsescu nu a mai fost președintele țării, binomul S.R.I. - D.N.A a orchestrat, după o lungă „tovărășie" în comun cu infractorii, arestarea E. Udrea și așa am avut cu toții parte de un linșaj mediatic sub formă de judecată de tip carnaval. Din toată această tevatură am înțeles că avem de-a face cu o „reglare de conturi", în stil mafiot, între două grupări ireconciliabile ale lui Băsescu, în fața cărora Justiția pare să fie suspect de timorată! A fost însă foarte clar că forțele adverse Elenei Udrea nu s-au rezumat doar ca aceasta să fie deferită Justiției, ci pur și simplu au recurs la umilirea unei femei încătușate, până într-acolo încât să fie dusă cu forța la un control ginecologic în timp ce se afla în arest preventiv!
Desigur, scena arestării „pupilei" prezidențiale a stârnit în opinia publică un sentiment colectiv de jubilație, de repunere în sfârșit în drepturi a actului de Justiție față de „omul numărul 2" în regimul antiromânesc al fostului președinte Băsescu. Astfel, încolțită ca o fiară, însă nu suficient de speriată ca să treacă sub tăcere toate potlogăriile făcute „pe șest" de camarazii cu care a fost la guvernare atâția ani, E. Udrea a început cu furie „să dea din casă", să lupte de una singură în fața abandonării sale la cheremul sistemului ticăloșit, să acuze cât mai țipător - cu speranța că va ieși basma curată - modul revol-tător și antidemocratic cum a fost condusă România...
