Ne întrebam la începutul acestei lucrări dacă România este bogată.
Răspunsul este DA, România este bogată. Resursele pe care le deține în oameni, în solul și subsolul său au puterea transformării acestei țări într-un loc de prosperitate din care niciun român nu ar mai vrea să plece, dar această transformare depinde de modul în care sunt utilizate resursele și în folosul cui sunt exploatate.
Așa după cum am încercat să demonstrăm în paginile de mai sus, problema fundamentală a actualei economii românești constă în incapacitatea structurală și instituțională de valorificare superioară și în propriul ei interes a resurselor sale naturale, umane și de capital, ceea ce conduce la creare de valoare adăugată sub media europeană, transferată și capitalizată în cea mai mare parte în exteriorul țării.
Pentru a putea avea „mai mulți bani" în interesul fiecăruia dintre români, considerăm că ar trebui pus în aplicare un nou concept de guvernare care să plece de la ideea de revigorare a interesului național economic și al patriotismului economic. În prezent, acesta este nesemnificativ în evantaiul factorilor
de relansare a economiei. România suferă de o exacerbare a unui cosmopolitism de natură primitivă, de o pierdere a încrederii în propriile forțe, de o adormire a orgoliului și demnității naționale ca și de o generalizare a stării de apatie și noncombat în fața marilor schimbări și provocări pe care le înregistrează economia globală și care au efecte directe asupra economiei românești.
În consecință, un nou concept de guvernare ar trebui să militeze pentru o abordare în spiritul patriotismului economic care presupune o nouă viziune asupra actului legislativ și executiv prin:
- necesitatea urgentă de a concepe și a pune în aplicare un sistem de reglementare și încurajare a acelor activități economice care permit națiunii române să preia direct și nemijlocit efectele pozitive ale activității economice naționale în termeni de creștere economică și creare de locuri de muncă;
- crearea și păstrarea pe teritoriul național al centrelor de decizie majore referitoare la strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung;
- garantarea autorității statului român asupra domeniilor și întreprinderilor importante din punctul de vedere al exercitării rolului decizional;
- acceptarea și sprijinirea procesului de deschidere a piețelor și a circuitului global al factorilor de producție, concepute ca noi oportunități oferite de aderarea la Uniunea Europeană pentru promovarea producției și creativității naționale, pentru plasarea pe un loc cât mai avantajos a potențialului național în sistemul internațional al diviziunii muncii și schimbului de valori;
- valorificarea, prin eficientizarea potențialului intern, apartenenței la sistemul și modelul economic european, considerând că în condițiile geopolitice actuale aderarea României la Uniunea Europeană este cea mai importantă garanție a dezvoltării și creșterii ei economice.
România are nevoie de o abordare realistă, obiectivă și sinceră, caracterizată prin refuzul de a face promisiuni politicianiste fără posibilitatea de a fi puse în practică atât timp cât nu vor exista reforme profunde și reorientări radicale în politica economică românească. Viitorul economiei va fi grav afectat dacă se va continua doar cu măsuri de peticire sau de cosmetizare a economiei sub presiunea mișcărilor sociale sau a intereselor capitalului străin din interiorul sau din exteriorul țării.
(va urma)
