Pare aproape neverosimil - au trecut zece ani de la moartea lui Ovidiu Iuliu Moldovan, actorul inegalabil, pe scenă şi în cinematografie, „purtătorul de cuvânt" al lui Eminescu, prin arta cu care ni-l aducea mereu în orizontul de întâlnire pe cel care a pecetluit soarta limbii şi a poeziei româneşti. Nu l-a recitat pe Eminescu, cum se mai spune, ci l-a interpretat.
De altfel, Ovidiu Iuliu Moldovan a plecat de pe lumea aceasta (la 68 de ani, în 12 martie 2008), după ce cu două zile înainte de a se prăpădi, a susţinut, alături de Valeria Seciu şi Ion Caramitru, un recital din poezia eminesciană pe scena Naţionalului bucureştean. Atât cât e permisă legătura, am spune că „a murit de Eminescu".
Fireşte, ne punem câteva întrebări legitime: ce s-a ales de posteritatea operei teatrale şi cinematografice a marelui actor? Care sunt aşteptările, care neîmplinirile, pentru cei care îl percep pe Ovidiu Iuliu Moldovan ca pe un om viu, prin toată viaţa sa, prin întreaga sa operă, în special prin cea cinematografică, dar şi prin teatrul de televiziune, prin recitalurile poetice rămase pe peliculă? Dar şi pentru cei care îl au într-un colţ de inimă din care nu-l vor putea scoate niciodată.
N-aş putea spune că moştenirea artistică a lui Ovidiu Iuliu Moldovan nu s-a bucurat de interes, că n-a fost descoperită şi redescoperită în ultimul deceniu, cel din viaţa postmortem. Nu ştiu dacă în suficientă măsură, nici dacă la altitudinea operei actorului.
Am revăzut spectacole teatrale, recitaluri, e prezent în spaţiul virtual chiar şi cu filme.
L-am evocat în fiecare an la Sărmaşu, la Vişinelu, locul naşterii sale. Am vorbit despre el la Cinematograful „Florin Piersic" din Cluj-Napoca, unde Florin Piersic şi-a amintit de întâlnirile lor de tot felul, proiectându-i-se şi un film de referinţă: „Horia", rolul Crăişorului fiind memorabil interpretat de Ovidiu Iuliu Moldovan.
Dacă e să vorbesc însă de aşteptări, de lungi şi nepermis de mult amânate proiecte, atunci trebuie să spun că ar fi fost un gest de mândrie locală înfiinţarea la Sărmaşu a Centrului de Cultură „Ovidiu Iuliu Moldovan" (fostul Cinematograf), în faţa căruia să ne întâmpine în strălucirea bronzului, Actorul. Nici casa natală de la Vişinelu nu a devenit ceea ce ar fi fost normal să devină: o casă memorială - ar fi fost prima din spaţiul mureşean. Câtă vreme casa mai e pe picioarele ei şi câtă vreme ar mai putea fi puse în ordinea memoriei mărturii în care să-l regăsim pe Ovidiu Iuliu Moldovan.
Până şi proiectatul Festival de film „Ovidiu Iuliu Moldovan" de la Sărmaşu n-a fost decât o slabă pâlpâire.
În privinţa unei răni deschise, pe care a încercat fără succes să o vindece, se află şi finalizarea monumentului dedicat victimelor nevinovate ale horthysmului, din Sărmaşu, prin înscrierea numelor celor care au avut o singură vină, aceea de a fi fost români, printre care se înscrie şi tatăl actorului, care a lăsat fără voia lui orfan, un copil de nici trei ani...
Alături de Ion Fiscuteanu, Ovidiu Iuliu Moldavan se numără printre numele grele ale artei teatrale şi cinematografice româneşti, legate prin fiinţa lor de spaţiul mureşean.
Încă mai sper că se vor găsi energii pentru o gală a filmului care să-i aibă ca protagonişti pe cei doi mari actori.
Nu doar pentru memoria lor, ci şi pentru noi, cei care mai avem pretenţia că mai credem în valorile acestui neam.
Cineva spunea că Ovidiu Iuliu Moldovan şi-a sacrificat toată viaţa pe altarul actoriei - o formulă care mistifică realitatea însă, pentru că Actorul nu şi-a sacrificat, şi-a dedicat viaţa, s-a dedicat cu tot ceea ce a avut mai bun artei teatrale.
N. red. Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan va fi evocat azi, de la ora 11.00, la Şcoala Generală „Ovidiu Iuliu Moldovan" din Vişinelu, într-un program iniţiat de Dinuca Burian. Invitat: Nicolae Băciuţ.
