„EU SIMT CĂ UN DUMNEZEU EXISTĂ ŞI NU POT ÎNŢELEGE DELOC CĂ S-AR PUTEA SĂ NU EXISTE; SUNT ÎNSĂ SPIRITE CARE SE DEPĂRTEAZĂ DE CREDINŢĂ: ACESTEA DOVEDESC CĂ ÎN LUME SUNT ŞI MONŞTRI".
La Bruyere (1645-1696), scriitor şi unul din cei mai valoroşi moralişti ai literaturii universale. A rămas cunoscut pentru scrierea sa „Caracterele" sau „Moravurile veacului" apărută în anul 1688. În unele caractere îi denunţă pe impertinenţi, grosolani, palavragii, orgolioşi, linguşitori. El nu inventează personaje sau tipuri, ci le creează din ceea ce observă în jurul său: „Îi dau îndărăt publicului ceea ce mi-a dat cu împrumut". Se dovedeşte un adevărat maestru al portretului şi creator de tipologii, dotat cu un excepţional talent al observaţiei concrete.
***
„REGELE IISUS HRISTOS ŞI BISERICA, ACESTEA SUNT CELE TREI NUME ÎN CARE SE AFLĂ DUMNEZEU. EU NU POT TRĂI FĂRĂ DUMNEZEU ŞI BIBLIE. Franţa este regatul cel mai ilustru care a existat vreodată sub soare, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: în faţa lui Dumnezeu, de o inalterabilă puritate a credinţei..."
Jacques-Benigne Bossuet (1627-1704), orator renumit, episcop francez, teolog, predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. El era un mare apărător a teoriei politicii absolutiste, susţinea că guvernarea unei ţări era divină iar regii primeau puterea de la Dumnezeu. Prin arta elocinţei, claritatea şi vigoarea stilului, este un maestru al prozei clasice franceze. Dintre operele de bază amintim: „Discurs asupra istoriei universale" şi „Cuvântări funebre".
***
„ODATĂ CU LUMINA, DUMNEZEU REVARSĂ ASUPRA PĂMÂNTULUI ŞI PRINCIPIUL VIEŢII, SIMŢIRII ŞI CUGETĂRII".
Antoine Laurent de Lavoisier (1743-1796), chimist, filosof, şi economisit francez. În 1771 s-a căsătorit cu Marie-Anne Pierrette Paulze, care pe atunci avea 13 ani. A fost decapitat pe ghilotină de revoluţionarii francezi. Deşi a fost respectat pe vremea sa, a avut şi multe erori. De exemplu, a greşit când a spus că toţi acizii conţin oxigen, dar la acea vreme nu fusese descoperit încă acidul clorhidric. A clasificat substanţele anorganice în oxizi, baze şi săruri. De asemenea, el a elaborat o listă a tuturor elementelor chimice cunoscute atunci şi a enunţat legea conservării masei substanţelor. A introdus noţiunea de element chimic şi a demonstrat că tot ce ne înconjoară este compus din elemente chimice. De asemenea, a dovedit că arderile care se produc în aer au loc deoarece acesta conţine oxigen. În timpul Revoluţiei franceze este considerat contrarevoluţionar şi este condamnat la moarte prin ghilotină, fiind acuzat de „participare într-o conspiraţie a duşmanilor Franţei, împotriva poporului francez". După un an, cazul a fost reluat, iar Lavoisier a fost achitat post mortem din lipsă de probe.
***
P.S. „De la cei ce se ridică împotriva mea înalţă-mă, de omul nedrept, izbăveşte-mă. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne; şi numele Tău îl voi cânta" (Psalmi 17, 52-53).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
