Aşa cum spunea Nicolae Băciuţ, Valeriu Matei este „una dintre cele mai importante personalităţi ale vieţii culturale şi politice de la Chişinău", luptător pentru românism şi unire a Basarabiei cu România, şi asta încă din perioada sovietică, având o biografie profesională, culturală şi politică fabuloasă, imposibil de prins într-un articol, în toată dimensiunea ei, de multe ori tragică (în 1983 este exclus de la doctorat „pentru antisovietism şi naţionalism", deşi absolvise cu excelenţă Universitatea de Stat „M. Lomonosov" din Moscova, Facultatea de istorie, secţia etnologie, cu o lucrare despre valoarea istorico - etnologică a operei lui Nicolae Milescu Spătarul; a fost de asemenea şi agresat fizic pentru convingerile sale româneşti etc.).
Ulterior, după deschiderea din 1987, şi câştigarea independenţei Republicii Moldova, Valeriu Matei a fost deputat în Republica Moldova, reales apoi, devenind vicepreşedinte al Parlamentului (1998) şi preşedinte al Comitetului de cooperare R. Moldova - Uniunea Europeană. De altfel, a fost autorul principal al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova faţă de imperiul sovietic, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27 august 1991. A fost unul dintre liderii Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, care a format Guvernul etc.
Din punct de vedere editorial, pe când a fost student la Universitatea de Stat din Moldova (1976-1979), a renunţat la debutul cu volumul de versuri „Stea peste mare", în condiţiile în care i s-a cerut să scrie cel puţin un poem „despre temele majore". A fost printre protagoniştii evenimentelor de la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1987), care au început Mişcarea de Renaştere Naţională.
A publicat poezie, teatru, nuvele, materiale istorice etc., în zeci de reviste şi ziare, participând la cenacluri şi la festivaluri de poezie, inclusiv la festivaluri internaţionale. Amintim câteva titluri de volume de versuri: Stâlpul de foc (1988), Somn de lup (1990), Moartea lui Zenon (1994), Dimineaţa marelui oraş (2003), Orfeu şi singurătatea (2003), Grecia imaginară (2003), 101 poeme (2009), Elegiile fiului risipitor (antologie, 2010), Cafeaua din paharul iubirii (2011), Cruciada balcanică (antologie, 2013), Pietre albe, pietre negre (C.D. cu versurile sale interpretate de actorul Nicolae Jelescu, 2013), Ecuaţiile disperării (antologie, 2015). A publicat cărţi şi de altă factură: Peregrinările şi suferinţele spătarului Neculai din Mileşti (nuvelă istorică, 1988), Pactul Ribbentrop - Molotov şi consecinţele sale pentru Basarabia (în colaborare cu V. Văratic şi I. Şişcanu, culegere de documente, publicate în lb. română, rusă, engleză, franceză, 1991), Itinerar. O figură emblematică a culturii româneşti - Mihai Cimpoi (eseu, 2012), Taina care apără poetul (aspecte ale vieţii şi operei poetului Grigore Vieru, 2015).
I s-a conferit în România: medalia Mihai Eminescu (2000), Marele premiu Nichita Stănescu de la Ploieşti pentru Opera Omnia (2002), Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Comandor (2004), a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române (2011), este numit director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu" de la Chişinău, a fost decorat de Preşedintele Republicii Moldova cu Medalia Mihai Eminescu (2014) etc.
