„Geniul poeziei românești Eminescu spunea odinioară: «Iubesc poporul român! pentru că este un popor blând, omenesc, pe spatele căruia diplomații croiesc hărți și războaie, zugrăvesc împărății despre care lui nici prin gând nu-i trece»; și... câtă dreptatea avea. Eu, iubesc poporul român fiindcă fac parte din el, pentru că el muncește și suferă, el ia viața-n serios ca pe o luptă, nu ca un sport de plăcere."
Pompiliu Constantinescu (1901-1964), critic literar, scriitor român. A urmat cursurile liceelor „Gh. Lazăr" și „Mihai Viteazul", precum și Seminarul pedagogic din București, cursurile Facultății de Filosofie și Litere, publicând în Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Mișcarea literară, Sburătorul, Viața literară și Vremea. S-a stins din viață la 9 mai 1946, în plină putere creatoare. În anul dispariției era directorul Liceului CFR de băieți „Aurel Vlaicu" din București și preda limba română, ca profesor de liceu. Faptul că fuma excesiv i-a fost fatal. A decedat în urma unui infarct cardiac. Din opera sa amintim: Poeți români moderni, Caleidoscop, Scrieri, Eseuri critice, Tudor Arghezi, Figuri critice, Studii și critici literare.
***
„Un om poate duce la apă și poate adăpa o sută de cai. Dar o sută de oameni nu pot face un singur cal să bea apă dacă nu vrea".
„Mântuirea e scopul suprem al fiecărui creștin care se respectă, dar... mântuirea nu se poate da cu sila. Ea trebuie dorită; omul trebuie să însetoșeze după ea. Ferice de cel ce simte «o foame și o sete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu!»"
Amos, unul din cei 12 Profeți Minori, contemporan cu Osea și cu Isaia, dar mai în vârstă decât aceștia, trăind în jurul anilor 750 î. Hr. în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea. El a scris o carte care este cuprinsă în Vechiul Testament numită AMOS, fiind prima carte profetică scrisă. Amos a trăit în Regatul Iuda, dar a predicat în Regatul de nord al Israelului. Temele sale majore profetice sunt justiția socială, atotputernicia lui Dumnezeu și judecata divină.
***
„Poetul... creatură stranie, având un al treilea ochi... care vede ceea ce alți ochi nu văd. Are și ureche interioară care aude șoapta zilelor și nopților, ce alte urechi n-o aud... Poetul e un singuratec. Îmbrăcămintea lui e simplitatea, iar hrana lui... delicatețea. Poetul privește un trandafir veștejit și vede în el tragedia veacurilor; privește un copil fugind după un fluture și găsește în aceasta tainele universului."
Khalil Gibran (1883-1931), scriitor, poet, artist vizual libanez. S-a născut în Imperiul Otoman dar de tânăr a emigrat cu familia sa în Statele Unite, unde a studiat arta și a început cariera literară, scriind în engleză și arabă. În lumea sa arabă, Gibran este privit ca un rebel literar și politic. Stilul său romantic se află în inima unei renașteri din literatura arabă modernă, în special poezia prozei, dar se îndepărtează de școala clasică. În Liban el este sărbătorit ca erou literar. Este cunoscut în lumea vorbitorilor de limba engleză pentru cartea sa „Profetul" din 1932, foarte bine vândută. El este al treilea cel mai bine vândut poet al tuturor timpurilor, în spatele lui Laozi și Shakespeare.
***
P.S. „Purtați sarcina unul altuia și așa veți plini Legea lui Hristos" (Galateni 6, 2).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
