La 4 iunie a.c., vicepremierul ungar, Semjén Zsolt a făcut unele declarații la televiziunea ungară ECHO TV, citată de Rador și g4media.ro. Avem fragmente din declarațiile sale, pe care le reproducem în articolul de față:
„Trebuie să purtăm doliu după Trianon, deoarece este vorba despre cea mai mare tragedie a istoriei maghiarilor.
Națiunea maghiară a supraviețuit tragediei produse în urmă cu 98 de ani, ceea ce nu se poate spune despre unele țări succesoare, și putem să fim și mândri pentru aceasta.
Evenimentele care au avut loc pe 4 iunie 1920 pot fi considerate drept o nedreptate strigătoare la cer, iar sarcina noastră este conștientizarea acestei nedreptăți în noi înșine, în lume și în statele succesoare.
Campania lansată de UDMR, sub sloganul „O mie de ani în Transilvania, o sută de ani în România" este genială, la fel și promovarea textului Hotărârii adoptate la Alba Iulia. Nu cerem nimic altceva decât ceea ce ni s-a promis în urmă cu o sută de ani.
Guvernul de la Budapesta își imaginează unificarea națiunii prin extinderea acordării cetățeniei ungare, deoarece aceasta este singurul răspuns posibil pentru Trianon…Scopul este ca fiecare maghiar - indiferent unde trăiește în lume - să fie membru al națiunii maghiare și din punct de vedere juridic. Avem mijloacele necesare pentru păstrarea identității, iar în scopul asigu-
rării posibilităților economice pe pământul natal, în statele succesoare sunt realizate investiții nemaiîntâlnite până în prezent, ceea ce înseamnă o schimbare reală de paradigmă.
Numărul maghiarilor care trăiesc dispersați se micșorează, dar în cazul maghiarilor care trăiesc
într-un procent mare într-o regiune, comparativ cu populația majoritară, în căsătoriile mixte noi suntem cei care asimilăm", și a adăugat că nu trebuie să renunțe niciodată la autonomie, deoarece aceasta înseamnă dăinuirea maghiarilor și asta înseamnă salvarea națiunii.
„Nu suntem cetățeni europeni de rangul doi. Noi trebuie să purtăm doliu după Trianon, trebuie să fim mândri că am supraviețuit și trebuie să prezentăm dreptatea istorică. Este important să subliniem că niciun stat succesor nu are prea multe motive pentru a sărbători. Neluând în considerare faptul că Adunarea Națională de la Alba Iulia nu a fost legitimă din punctul de vedere juridic, cea mai „tare" chestiune o reprezintă România, deoarece în zilele noastre, în conștiința națională a românilor, nu Transilvania este problema principală, ci faptul că români care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova, în Basarabia, pe teritoriul delimitat de Prut, Nistru și de Delta Dunării nu vor să se unească cu România. Din cauza faptului că Republica Moldova nu a fost anexată de România, această țară a suferit prima mare înfrângere în istoria sa, ceea ce românii nu pot accepta niciodată. A doua chestiune este posibila separare a Munteniei de Moldova, ceea ce este o teamă permanentă în conștiința națională a românilor și pentru politicienii români."
În legătură cu fosta Iugoslavie, vicepremierul a afirmat că sârbii au pierdut Marea Serbie, Muntenegrul și Kosovo, iar după înfrângerea de la Srebrenica sunt demoralizați. Croații nu au avut niciun motiv să sărbătorească după Trianon, deoarece, pentru ei Iugoslavia a însemnat o ocupație sârbă. Referitor la Slovacia, vicepremierul a spus că la Trianon a fost formată Cehoslovacia, ceea ce a fost, dintr-un anumit punct de vedere, o ocupație a cehilor.
SĂ NE AMINTIM DE TRATATUL DE LA TRIANON
Tratatul de la Trianon a fost semnat la 4 iunie 1920 în Palatul construit în anul 1687 de arhitectul Jules Hardouin-Mansart. La acea vreme, Ungaria a fost un stat mărit artificial prin anexarea Transilvaniei în 1867 până în 1918. Tratatul a cuprins un preambul și 14 părți, în 364 de articole, a căror întindere acoperea 164 de pagini de tipar, in octavo.
El a fost semnat de 36 de plenipotențiari, în numele a 23 de state. Dintre acestea, 11 erau state europene din partea Antantei, iar 12 din afara Europei. Din Europa, semnatarele au fost: de o parte Ungaria, iar de cealaltă, fostele state beligerante - Franța, Marea Britanie, Italia, Portugalia, Belgia, Muntenegru, Grecia, România, și cele trei state noi: Polonia, Cehoslovacia și Regatul sârbo-croato-sloven, cum s-a numit inițial Iugoslavia. Dintre țările extraeuropene, au semnat tratatul: S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, India, Japonia, China, Cuba, Nicaragua, Panama și Thailanda (numită în text Siam). Înțelegem că nu a fost un tratat bilateral între România și Ungaria. A fost un tratat între Ungaria și restul lumii, la care Ungaria și-a delegat două persoane, ministrul muncii și pe cel de externe. Tratatul de la Trianon a reprodus, în prima sa parte, textul Pactului Societății Națiunilor, inclus ca o componentă organică a Tratatului de la Versailles, cu Germania. Procedeul a fost generalizat spre a-i pune sub autoritatea Societății Națiunilor și de a-i obliga la recunoașterea pactului.
În partea a doua sunt specificate noile frontiere ale Ungariei cu Austria, cu Regatul sârbo-croato-sloven, cu România și cu Cehoslovacia. În cele 164 de pagini ale tratatului, chestiunea graniței ungaro-române ocupa o coloană de text.
Partea a treia s-a intitulat Clauze politice europene. În articolele 45-47, este înscrisă recunoașterea de către România a necesitații inserării în legislația sa, a dispozițiilor pentru protejarea intereselor locuitorilor de altă rasă, limbă, religie, din teritoriile care cunoscuseră transferul de suveranitate în favoarea statului român.
Aceasta clauză (din articolul 47) decurgea dintr-un tratat separat pe care România îl încheiase cu puterile aliate la 9 decembrie 1919, semnat fiind, din partea sa, de generalul Constantin Coandă, președintele din acel moment al Consiliului de Miniștri.
Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria declara nulitatea Tratatului de la Brest-Litovsk, din 3 martie 1918, dintre Germania, Austro-Ungaria și URSS. Ungaria anulează tratatele sale cu foștii ei aliați de dinaintea și din timpul războiului mondial. Articolele 177-178 prevedeau restituirea reciprocă - între Ungaria și statele în favoarea cărora avuseseră loc transferuri de teritorii - care fuseseră sub suveranitatea statului ungar până la 1918 - a arhivelor curente pe ultimii 20 de ani (de la 1900) și a celor istorice privind teritoriile respective. Noile frontiere dintre Ungaria și statele vecine cu ea fuseseră decise de Conferința de Pace de la Paris încă din 13 iunie 1919. Delegații Ungariei nu s-au prezentat la tratative decât spre sfârșitul anului 1919, ceea ce a determinat semnarea târzie a Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920 și a intrat oficial în vigoare la 26 iulie 1921. Frontiera dintre România și Ungaria, (articolul 27) a fost trasată pe teren de o comisie mixtă, ale cărei lucrări au fost înscrise în 126 foi de hartă la scara 1/5 000, într-o hartă globală la scara 1/375 000 și o descriere a frontierei și lucrărilor întreprinse de comisie, ce cuprinde o introducere și 10 fascicule, în 1 327 de pagini.
Ungaria a fost înfrântă, după ce ajunsese într-un conflict declarat cu peste 20 de state din Europa și din restul lumii.
TRANSILVANIA NU A FOST ÎNCHIRIATĂ DE ROMÂNIA, PRIN TRATATUL DE LA TRIANON, PE O PERIOADĂ DETERMINATĂ DE TIMP
Este foarte limpede că Tratatul de la Trianon nu a fost unul bilateral între România și Ungaria. Obligația respectării Tratatului nu este opțională pentru toți semnatarii. Pe de altă parte, nu este vorba nici despre o închiriere a Transilvaniei de către România pe o perioadă de 100 de ani. Înainte de 1918, Ungaria n-a fost țară, ci imperiu. Ea deținea multe teritorii cotropite, printre care Transilvania era cea mai importantă. Imperiul ungar a fost învins în două războaie mondiale și trebuie să-și asume responsabilitățile. De fiecare dată, Armata Română împreună cu cele aliate au parcurs întreg teritoriul Ungariei și l-au curățat de ocupanți. Acesta a fost efectul politicilor expansioniste și revizioniste ungare, care, iată, se manifestă din nou de la Budapesta. Se dorește o a treia oară? Nimic mai simplu. Devine evident că vicele ungar are mâncărimi la limbă și este foarte stresat, motiv pentru care necesită îngrijire de specialitate…
Surse: G4Media.ro
