La sfârșitul lui iunie, ca să plece liniștiți în vacanță și să nu zică poporul că n-are Parlamentul grijă de el și de nevoile lui, deputații au adoptat, cu 245 de voturi „pentru", unul „împotrivă" și 28 de abțineri, pompos-intitulata Lege a Muntelui, având ca obiect de reglementare „modalitățile de protecție și dezvoltare inteligentă, durabilă și incluzivă a zonei montane".
Nu că până acum munții n-ar fi fost protejați inteligent, durabil și incluziv (dar, mai ales, „inteligent"), pentru că o lege în domeniu există încă din 2004, ea fiind, la răstimpuri, revizuită, modificată, adăugită, reșapată, adaptată noilor evoluții europene și meteorologice, singurele rezultate fiind acelea că munții au rămas pleșuvi, codrii au luat calea străinătățurilor, izvoarele de cleștar s-au umplut cu tone de mizerii, încât nici nu se mai pot vărsa în râuri, iar urșii, scârbiți și flămânzi, au luat calea bejeniei și dau iama în gospodăriile cetățenilor, fără să mai țină seama de zona geografică.
Ce-i lipsea Legii Muntelui, așadar, ca să atingă culmile perfecțiunii și pentru ca această mândră formă de relief să se dezvolte și mai inteligent, și mai durabil și mai incluziv, și mai și…? Legii Muntelui, stimați cetățeni, îi lipsea… Consiliul Național al Muntelui, adică un fel de centru de comandă, care să supervizeze, de la București, tot ce mișcă pe poteci și-n vârf de munte. În acest sens, potrivit noii… schimbări a modificării, se alocă, de la bugetul de stat, un miliard (un miliard!!!) de euro, pe o perioadă de 10 ani, pentru încurajarea activităților din zona montană.
Legea a fost promulgată, numaidecât, de pe muntele… ăăă, ăsta… din dealul Cotrocenilor, așa că ne-am zis că, devreme ce dl Iohannis n-a avut nevoie de o lună de zile ca s-o citească și n-a trimis-o nici la Curtea Constituțională, nici la Comisia de la Veneția, apoi înseamnă că musai „trăbă" să fie o lege tare bună, așa că am citit-o cu mult nesaț și ne-am notat ideile principale, din care rezultă, per ansamblu, că oamenilor de la munte le-a pus Dumnezeu mâna-cap și Guvernul - un miliard de euro în chimir.
Pe scurt (fiindcă legea-i destul de lungă): vor primi sprijin financiar producătorii, procesatorii agricoli și asociațiile de producători „în vederea comercializării produselor cu impact semnificativ din punct de vedere economic, social și de mediu, pentru desfacerea produselor montane și valorificarea acestora în interesul prioritar al producătorilor agricoli"; vor fi rentabilizate exploatațiile agricole, adăposturile pentru animale, vor fi achiziționate utilaje și echipamente de lucru; vor fi sprijiniți agricultorii care practică transhumanța; calitatea nutrițională a furajelor va fi îmbunătățită „prin adoptarea de practici agricole compatibile cu zona montană și care au un impact redus asupra mediului, animalelor și apelor uzate"; practicile pe pășunile montane vor fi consolidate „în scopul utilizării directe a florei montane și pășunatul animalelor care protejează peisajul montan"; va fi încurajată producția de lapte încât lăptarii de la munte să ducă un trai decent și să nu migreze la câmpie; vor fi înființate centre de colectare, depozitare, puncte de sacrificare și unități de procesare a materiilor prime (lapte, brânză, carne, ouă și ce ne mai dau nouă diferite animale și păsări) etc.
Pe partea socială, se vor întâmpla următoarele: persoanele în vârstă care locuiesc în cătune izolate vor primi stimulente „de cătun", iar familiile tinere care își întemeiază gospodării la munte și cresc 5 UVM vor beneficia de tot felul de scutiri de la plata impozitelor și taxelor. Și mai bine o vor duce fermierii care dețin mai mult de 5 UVM, fiindcă aceștia vor căpăta, gratis, material lemnos pentru a-și construi fel de fel de anexe gospodărești și alte acareturi. (Cum, adică, ce înseamnă UVM? UVM înseamnă „unități de vită mare". Adică, vaci.) Măi, dar nici intelectualii din zona montană nu se pot plânge: specialiștii, medicii, profesorii vor beneficia de „primă de instalare" și sprijin pentru cumpărare de locuințe, sus, la munte, la izvor.
Mai departe: în fermele și pensiunile agroturistice, hrana destinată turiștilor trebuie să provină „din gospodăria proprie sau de la alte ferme din zonă", cum ar veni, adică, de la cele cinci unități de vită mare, să n-avem discuții…
Dar, parcă, furajele au fost neglijate? Nici vorbă: „Pentru asigurarea calității fânurilor (substantivul ăsta știam că are doar formă de singular, dar, treacă, normal că pentru 5 UVM e nevoie de cel puțin 5 «fânuri», câte un fân / unitate de vită mare - n.n.) din zona montană, prin evitarea producerii mucegaiurilor și a apariției aflatoxinei, se acordă un ajutor de stat crescătorilor de animale care nu dețin mijloace mecanizate pentru ambalarea și depozitarea fânurilor în vederea construcției de fânare". (La nevoie, în lipsă de fânar - se știe - „fânurile" sunt depozitate în găbănaș, unde mișună aflatoxina.)
Să trecem la învățământul din munți: se va institui un „program special de modernizare metodică și didactică a fermelor pedagogice din zona montană, cu subvenționare 100% de la bugetul de stat. Instruirea fermierilor selectați se va realiza de către Agenția Națională Zona Montană". Bine, fermierii n-au fost încă selectați ca să fie instruiți și nici fermele pedagogice n-au fost încă înființate ca să se poată moderniza metodic și didactic, dar problema e pe cale de rezolvare pentru că va fi elaborat un amplu proiect „în vederea introducerii în învățământul gimnazial, profesional și liceal a unui pachet de discipline de studiu care să cuprindă noțiuni elementare despre socio-economia zonei montane (…). Instruirea practică a elevilor se va realiza la ferme pedagogice atestate pe lângă gimnazii, în baza unui parteneriat public-privat". (Am terminat cu educația sexuală, acum trecem la socio-economia zonei montane.)
Alte prevederi: dezvoltarea patrimoniului cultural-material din zona montană, prin restaurarea monumentelor istorice, crearea de muzee rurale și amenajări cu destinație de turism cultural, etnografic, istoric, memorial, organizarea de târguri, festivaluri etc. Totul sub stricta supraveghere a Consiliului Național al Muntelui, care „va asigura legătura dintre Guvern și reprezentanții zonei montane pentru punerea în aplicare a strategiilor". Din când în când, adică, acești „consilieri ai muntelui", sau „consilieri montani" sau cum să le zicem? - vor urca pe cele mai înalte piscuri și vor hăuli - olarioooo! - să se audă la Guvern că totul e în regulă, acolo, sus, și că unitățile de vită mare dau lapte corespunzător din punct de vedere calitativ, deoarece nu s-a depistat alflatoxină în fânuri. În clase, copiii sunt cuminți și sorb cuvintele dascălului de socio-economie montană, care tocmai le predă lecția despre îngrijirea corectă a smochinului montan.
…Ca să nu mai lungim vorba, să ne ierte Dumnezeu și programul de guvernare, dar, cu atâtea aberații adunate la un loc, legea asta parcă-i una de-a uitat-o, prin vreun sertar, guvernul tehnocrat de tristă amintire…
„Opinia publică" de la munte, dar și din văi și de pe coline, nu se arată prea impresionată de noile și luminoasele perspective: „Încă un miliard de furat! Șo pe el, să nu se gate!", a tras concluzia un hâtru de pe internet.
…C-o fi de furat, c-o fi de neghiobie, păcat că nu știm cum îl cheamă pe deputatul care a votat pentru… „împotrivă". Că merită sincere felicitări.
