În urmă cu câteva zile, a avut loc cea de-a unsprezecea întâlnire a absolvenților Școlii Pedagogice Române din Reghin - promoția 1955. Această întâlnire a fost expresia dorinței de a ne revedea, în fiecare an, în orașul în care ne-am petrecut frumoasa perioadă a adolescenței.
Aflați la vârsta senectuții, tot mai aproape de amurgul vieții, simțim tot mai mult îndemnul de rememorare a perioadei în care, odată cu pregătirea noastră pentru profesia aleasă, au prins contur acele sentimente frumoase și sincere care au dăinuit de-a lungul timpului, ele constituind suportul unei reale prietenii, pe care o păstrăm mereu în inimile noastre.
La întâlnirea din acest an, au fost prezenți 11 absolvenți ai promoției 1955, veniți din diferite colțuri ale țării: Bălinfălean Aurelia, Buțiu Ioan, Chirteș Doina, Cincea Teodora, Cioba Maria, Echim Ioana, Dan Maria, Husar Emil, Jeleriu Elena, Păcurar Maria și Vodă Ștefan.
Ca și la întâlnirile precedente, rolul de „gazde" și buni organizatori l-au avut colegii noștri reghineni: Ioan Buțiu și Emil Husar, cărora le aducem calde mulțumiri. Ei au oferit colegilor flori, precum și un obiect-simbol (câte o cană personalizată, având imprimată poza fiecăruia, însoțită de un text ce consemnează data întâlnirii). Inițiativa colegului Ioan Buțiu a constituit o surpriză primită cu multă bucurie. Cu emoție și bucurie a fost primit și mesajul colegei noastre Ioana Șularu (Dedu) din Canada.
Întâlnirea, desfășurată într-o atmosferă caldă, încărcată de puternice emoții, ne-a oferit prilejul unor evocări din perioada vieții de elev, precum și despre foștii noștri dascăli și colegi, ce nu se mai află printre noi, cărora le păstrăm o vie amintire.
Evocărilor despre trecut le-am adăugat relatări din viața de octogenari, exprimându-ne dorința de a ne putea bucura de tot ce ne oferă bun și frumos fiecare zi, alături de cei dragi.
Toate cele petrecute în irepetabila perioadă a adolescenței sunt legate de orașul Reghin, care, pentru noi, rămâne izvorul nesecat al celor mai frumoase amintiri. Legăturile de suflet cu acest oraș și cu împrejurimile sale pitorești și pline de farmec nu s-au pierdut; ele au rămas într-un colțișor tainic al ființei noastre. Este cu neputință să uiți locul în care ți-ai desăvârșit destinul profesional în cei mai frumoși ani din viață.
Și de această dată, la revenirea noastră în acest oraș, am avut sentimentul întoarcerii „acasă", în sânul „familiei", deoarece Reghinul ne-a primit cu multă căldură, ca pe niște fii, ce doresc să-și revadă locurile natale, deoarece aici, pe parcursul celor patru ani, cei peste 60 de elevi am devenit o adevărată „familie", în cadrul căreia s-au dezvoltat acele trăiri sufletești care, în timp, s-au dovedit a fi temeiul unei prietenii trainice.
În acest oraș, ne-am croit destinul nostru profesional, aici am făcut primii pași, aici ne-am făcut „ucenicia", aici am trăit emoțiile firești ale primelor lecții susținute în fața elevilor, în perioada practicii pedagogice.
Deși trăirile acelei perioade au trecut în planul amintirilor, ele reprezintă file din cartea vieții fiecăruia dintre noi, iar pentru a le răsfoi, simțim îndemnul de a reveni cu drag pe aceste meleaguri. Revederile noastre adaugă noi stropi de speranță, pe care îi păstrăm cu grijă în candela vieții fiecăruia dintre noi și dorim ca flacăra acesteia să rămână vie cât mai mulți ani.
La vârsta noastră, realizăm că timpul se scurge din ce în ce mai repede, neputându-l stăvili cu nimic, iar viața noastră își urmează cursul firesc între „ce a fost" și „ce va urma". Acest fapt ne amintește de adevărul și profunzimea celor exprimate de poetul Mihai Eminescu în versurile sale:
„Cu mâne zilele-ți adaogi,
Cu ieri viața ta o scazi
Și ai cu toate-acestea-n față
De-a pururi ziua cea de azi."
Încărcați cu emoțiile recentei întâlniri, sperăm să avem șansa unor revederi, pe care ni le dorim mulți ani de-acum înainte în „orașul nostru de suflet". Să menținem, cât va fi posibil, aceste punți de legătură între frumoasa și irepetabila perioadă adolescentină și perioada tâmplelor cărunte; să ne putem bucura de tot ce ne oferă fiecare zi din viața noastră. Pentru noi, Reghinul rămâne un suport al speranței, oferindu-ne șansa unor viitoare revederi.
La mulți ani și la cât mai multe întâlniri, dragi colegi - absolvenți ai Școlii Pedagogice Române din Reghin, promoția 1955!
