Motto: “În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ș-un pastor”
(Vasile Alecsandri, “Imn li Ștefan cel Mare”)
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a adus, vineri, la Muzeul Bucovinei, un elogiu domnitorului Ștefan cel Mare, considerându-l cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu.
“La poalele Carpaților,
Sub vechiul tău mormânt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ștefan, erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpații te păzesc
și de sublima-ți glorie
Cu secolii șoptesc.
Când tremurau popoarele
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu brațele
Vitejilor români.”
Potrivit unor documente găsite recent, acesta a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn
al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul.
“Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge “că cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman.
“În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător.
Lumini cu raze splendide,
Prezent și viitor.
În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ș-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Privește visul tău:
Uniți suntem în cugete,
Uniți în Dumnezeu.”
Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească, pentru că prima Valahie era pentru el Moldova. Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova”, a spus Ioan Aurel Pop într-o prelegere, cu prilejul sesiunii speciale a Academiei Române organizate la Suceava, la împlinirea a o sută de ani de la unirea Bucovinei cu Țara.
El a subliniat că Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram.
“El a adus țara de la sudul Carpaților, sub ascultarea sa, de mai multe ori, și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise. Adică al Munteniei. De curând, a ieșit la iveală că a fost numit conte sau guvernator al Transilvaniei.
A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară. A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie românească, la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei”.
Ioan Aurel Pop a mai declarat că, recent, un tânăr cercetător de la Cluj a descoperit, în arhivele de stat din Milano, un document tulburător din 1459, prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit “Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazul să primească același titlu, și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El a mai arătat că Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare, pentru câteva decenii de la Ștefan până la fiul său, Petru Rareș, ca principal aliat al Occidentului în lupta anti-otomană.
“Prin urmare, Ștefan cel Mare este “restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Țării Românești și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul”, a spus Ioan Aurel Pop.
Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daco-românismului, așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României, iar Ștefan cel Mare, prin asta, este un om modern.
“Cu drag privindu-ți patria
Și moartea cu dispreț,
Măreț în sânul luptelor,
Și-n pace-ai fost măreț.”
În poalele Carpaților,
La vechiul tău mormânt,
Toți în genunchi, o!, Ștefane,
Depunem jurământ:
Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinși de-amorul gloriei
Și-al patriei amor!»“
“Cel mai important conducător politic și militar pe care l-au avut românii în Evul Mediu, unul de talie europeană, singurul român de obârșie și român politic, pe care Papa de la Roma l-a recunoscut drept atlet al lui Hristos, adică luptător în prim-plan, alături de toată Europa, în lupta de stăvilire a avansării Semilunii spre centrul continentului” - a concluzionat domnul Ion Aurel Pop, președintele Academiei Române.
O, tempora!
