* Când pictura lui Rafael, Madona Sixtină, a fost adusă la Dresda, în Germania, ea a fost expusă mai întâi la palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de tronul regal. Observând situația, regele s-a sculat de pe tron, spunând: “Să-i facem loc nemuritorului Rafael”. Tot astfel, există numai un tron în inima omului și cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorității? Este ocupat de Hristos, sau de eul nostru? E minunat ca Domnul Iisus Hristos să fie în centrul vieții noastre. Nicolae Cabasila zice: “Dacă Hristos rămâne între noi, ce ne mai lipsește sau de ce bunătăți nu ne-am împărtăși? Dacă rămânem în Hristos, ce altceva am mai putea dori? Cât de fericiți trebuie să fim că-L primim pe Hristos și ne-am făcut sălașul Lui”.
***
* Păcatul este călcarea legii, este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și a ordinii morale, este despărțirea de Dumnezeu. Sfânta învățătură evanghelică ne arată cât suntem de păcătoși și, prin glasul Bisericii, ne cheamă să ne întoarcem la Hristos. Doar ea ne spune unde este păcatul și tot ea vrea să trezească în noi dorul după darul mântuirii. Păcatul este otrava cu care se otrăvește sufletul și, dacă nu scoatem din noi această otravă, atunci sufletul va fi rânduit morții veșnice. Păcatul este lațul în care se prinde sufletul nostru, întocmai ca o pasăre căzută în lațul vânătorului, pierzându-și libertatea și voința.
***
* În vijelia nenorocirilor, în situațiile cele mai grele și în momentele de încruntare și zbucium, să nu ne temem de nimeni și nimic, convinși că Mântuitorul nostru este viu. El are milă să compătimească și putere să ajute pe toți care au probleme și greutăți, pe toți care sunt în primejdie pe marea învolburată a acestei vieți. Să îndrăznim, să sperăm și să luptăm, zicând cu psalmistul David: “În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este Dumnezeu” (Psalmul 61, 7).
(Din volumul “Hristos, salvarea noastră”)
