Avem bucuria admirării unei noi lucrări a distinsului publicist mureșean Ilarie Gh. Opriș, intitulată Între credință și unire - Album de icoane din cruce create de Pădurean Klara, apărută sub egida Asociației Culturale „Sfântu Gheorghe" Sângeorgiu de Mureș și a Editurii Constantin Romanu-Vivu din Târgu-Mureș. Cartea-album cuprinde mai multe lucrări memorabile ale artistului plastic Klara Pădurean, care au fost expuse în diferite locuri și cu diferite ocazii deosebite și au putut fi admirate de foarte mulți oameni, iubitori de frumos, de artă, de pictură, de religie, de sfințenie.
Lucrarea aceasta ne vorbește de credință, de unire. Istoria românilor a fost de-a lungul veacurilor zbuciumată.
Credința i-a ținut uniți în cuget și în simțiri pe toți românii. S-au închinat la fel. Și-au iubit trecutul. Au avut domnitori mari și plini de credință în Dumnezeu, ctitori de biserici și de mânăstiri, iubitori de carte, de tradiții și de obiceiuri strămoșești. Credința și limba ne-au ținut uniți întotdeauna. Și ne vor ține mereu așa.
Lucrarea de față aduce în sufletele noastre pictura bisericească, care înseamnă măreție, frumusețe, înălțare duhovnicească. Pictura bisericească este o artă deosebită de pictura profană (nereligioasă). Ea nu este o simplă copie sau fotografie a realității, nu este deci o artă realistă. Arta bisericească se deosebește fundamental de cea profană atât prin scopul și menirea ei, cât și prin formele sau mijloacele ei de realizare. Ea este o artă religioasă, o artă pusă în slujba Bisericii și a ideii creștine, și mai ales al cultului divin.
Icoanele și pictura religioasă de pe pereții sfintelor lăcașuri de cult, au avut întâi de toate un rol instructiv și educativ; Biserica a făcut din ele un mijloc de învățătură și de educație creștină. Pictura bisericească în general, dar mai ales cea ortodoxă, este prin definiție simbolică; ea exprimă o idee, o intenție, un înțeles, un conținut lăuntric, pe care ni-l explică știința iconografiei.
Această lucrare transpune în inimile noastre frumusețea icoanelor, care sunt ferestre spre cer. Biserica noastră ne învață că trebuie să cinstim sfintele icoane, care sunt reprezentări sensibile fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale Mântuitorului Iisus Hristos, fie ale îngerilor sau ale sfinților.
Icoana și Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină și se clarifică reciproc, colaborând amândouă la răspândirea învățăturii creștine. Un mare teolog contemporan a numit Evanghelia o icoană verbală a lui Hristos, iar icoana o Evanghelie în culori. În icoane, credincioșii văd și învață viața și faptele Mântuitorului, virtuțile, eroismul și puterea de jertfire a mucenicilor și sfinților care și-au dat viața pentru triumful credinței creștine în lume. Această carte-album aduce ceva deosebit, aduce simbolistica icoanei în cruce, ne insuflă sfințenia atât a icoanei, cât și a crucii. Sfânta Cruce, este arma creștinului, este un instrument sfânt care de la obiect de tortură a devenit un simbol al mântuirii.
Printre cele mai importante obiecte cinstite de creștini este Sfânta Cruce. Crucea este deci, pentru creștini, semnul, simbolul care cuprinde în sine întreaga învățătură de credință și de viață creștină, de aceea oriunde creștinii văd semnul crucii, îl cinstesc închinându-se, căci ei văd pe cruce, totdeauna, pe Hristos cel răstignit și înviat.
Crucea Domnului Hristos reprezintă jertfă și biruință. Crucea Domnului Hristos, crucea pe care s-a răstignit Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, este pentru Sf. Pavel o distincție, o medalie, o cunună de glorie, asemenea cununii de laur cu care erau răsplătiți cei ce obțineau victorii în arenă sau pe câmpul de luptă și cu această cunună de glorie ține Apostolul să se laude cel mai mult.
Semnul crucii reprezintă pentru creștini un semn al credinței și o atitudine religioasă, iar facerea lui e parte integrantă din cultul divin public sau privat.
Semnul crucii este, așadar, semnul mărturisirii credinței noastre în Dumnezeu. Crucea este pentru orice creștin un semn distinctiv și totodată o pavăză și un scut împotriva tuturor relelor, precum și un element esențial în ceea ce înseamnă urcarea creștinului pe treptele vieții duhovnicești.
În calendarul Bisericii creștine întâlnim sărbători închinate Sfintei Cruci. Crucea era la păgâni un instrument de tortură și ocară, deoarece pe ea erau răstigniți făcătorii de rele și cei osândiți la moarte. Prin răstignirea Mântuitorului pe ea, crucea a devenit instrumentul mântuirii noastre, altarul pe care S-a jertfit Mântuitorul, simbol al suferințelor prin care se ajunge la fericirea Raiului, stindard al creștinilor și obiect de venerație, de cinstire.
Îl felicit pe autorul acestei lucrări-album, Ilarie Gh. Opriș, pentru această nouă și reprezentativă realizare a domniei sale, precum și pe artistul plastic Klara Pădurean, care a realizat aceste icoane în cruce. Din acestea desprindem credință, unire, dar și teologia icoanei, a crucii, precum și sfințenia acestora, care au menirea de a fi elemente de legătură între pământ și cer, de a ridica umanitatea la sfințenie, de a înălța sufletele privitorilor și de a încărca duhovnicește pe creștin cu merinde sfinte din ospățul cel gătit pentru cei drepți care vor gusta din Împărăția cea Veșnică a lui Dumnezeu, din Raiul cel ceresc.
