Târnăveniul este unul dintre localitățile țării, cuprins în fervoarea romantică a trecutului, reverberație de romantism a unui trecut mereu prezent în conștiința locuitorilor săi. O citadelă a creației timpului și un teritoriu geografic comun, racordat la noile metamorfoze ale țării. Altădată înfloritor, în prezent prins în chingile evenimentelor economice, sociale și de viață, se confruntă zilnic cu diverși “monștri”, dominat de căutări, eforturi și străduințe pentru a redeveni la notorietatea de altădată. Notorietatea influențată în trecut de boemă locală, prezentă mai tot timpul printre cei mai de vază oameni responsabili de soarta urbei, semn că prieteniile țin de o anumită psihologie și un comportament benefic al oamenilor importanți, în folosul și prosperitatea localității.
Omul e muritor, dar lasă în urma lui multe lucruri prețioase, lucruri pentru care a muncit mult, însă timpul este necruțător și lasă în urma sa doar amintiri, nu poți să-l oprești și nu ne ascultă. De multe ori nu ne dăm seama cât valorează acest timp. Să fim atenți la ceea ce facem cu el pentru a nu regreta, așa cum o facem acum, când nu mai putem răsturna clepsidra timpului.
Târnăveniul, San-Martinul de altădată, a fost dintotdeauna orașul faptelor bune. Țăranii și locuitorii din satele învecinate de la Blaj și până la Sovata, eminamente agrari, grație acestui oraș au devenit navetiști și s-au adaptat poveștii celui mai mare combinat chimic din țară, fascinației fabricației de carbid, printre puținele fabrici din Europa, ei au învățat meserii de mare utilitate: operatori chimiști, lăcătuși mecanici, electricieni, dulgheri, frezori și rabotori, meserii învățate la lumina CORIFEILOR, inginerilor și maiștrilor de mare valoare, proveniți de la Societățile industriale NITROGEN și MICĂ. Unde sunt ei acum? Pripășiți pe tot mapamondul, pentru un trai mai bun. Trist, dar adevărat, Târnăveniul nu mai este astăzi un oraș de 30.000 de locuitori (1992), ci unul de 20.000!...
Cum să nu-ți ștergi lacrima din colțul ochiului după timpurile când oamenii aveau siguranța zilei de mâine, unele dintre grijile specifice tinereții își găseau rezolvarea mult mai ușor. Ceea ce nu știu tinerii de azi, după ce terminau școala știau că vor fi angajați și că vor primi o locuință, lucruri care astăzi sunt greu de obținut. Pe atunci toată lumea avea un acoperiș deasupra capului, chiar dacă bucățica de pâine era mai mică. Acum avem de toate, magazinele sunt pline, dar nu ne permitem aproape nimic, avem căldură, dar nu putem să achităm facturile, case pentru tineri nu se mai construiesc, fabricile au fost vândute. Acum lipsesc și pâinea și banii și copiii de lângă casă. (...)
Există nostalgie? Da, există nostalgie după un trecut glorios, sunt experiențe din trecut de care oamenilor le este dor, DAR... NU SE CHEAMĂ NOSTALGIE COMUNISTĂ. Cei care n-au loc de muncă astăzi sau sunt foarte prost plătiți duc dorul vremurilor când acest lucru nu era o problemă. Cei care n-au unde locui și-ar dori să aibă din nou locuințe de stat cu o plată a utilităților, accesibilă buzunarelor lor. Asta nu înseamnă că există cineva care ar vrea să se întoarcă în trecut. De altfel, în general, nimeni nu vrea să se întoarcă înapoi. Nu există niciun caz de comunitate sau țară care să se întoarcă, nimeni nu face treaba asta. Istoria nu se repetă, dar pot exista similitudini. Nostalgia comunistă este doar un spectacol critic, nimic altceva!
Unii dintre tinerii zilelor noastre nu au termen de comparație și se iau după beizadelele și parveniții care au furat cum au vrut și cât au vrut din munca de zeci de ani a poporului nostru. “Când compari mere cu șlapi, emiți judecăți de valoare care nu te ajută nici pe tine, nici pe șlap”!
Târnăveniul actual trăiește, se zbate și se luptă cu dezinvoltura tinereții de câțiva ani buni, mai ales în etapa actualei administrații locale, pentru o revenire la notorietatea orașului de altă dată, îmbunătățirea inițiativelor economico-sociale și de altă natură, asociate nivelului de trai și prosperității, din ce în ce mai accentuate a orașului și a faptelor bune ce-i caracterizează pe locuitorii acestei localități, schimbate la modul pozitiv din punct de vedere estetic și gospodăresc, din păcate pustiite, îmbătrânite și fără o economie solidă, lipsite de corifeii de altă dată.
