Dacă ar fi să întocmim o listă a paradoxurilor lumii contemporane, atunci am pune pe unul dintre primele locuri raportul dintre volumul imensului efort de energie consumat pentru a discuta despre importanța și gravitatea problemelor antropogene și minusculul efort de energie consumat pentru soluționarea lor.
Preocupări pe această temă au fost consemnate încă din Antichitate, iar celebrul proverb indian “Nu moștenim pământul de la strămoși, ci îl împrumutăm de la copiii noștri” dovedește înțelepciunea cu care a fost privită relația dintre om și natură, încă din timpurile străvechi. Timpurile moderne au marcat momentul revenirii la înțelepciunea străveche prin șocul produs atât în lumea academică, dar și politică, de apariția celebrului Raport al Clubului de la Roma care punea în discuție valabilitatea modelului economic occidental, caracterizat prin obiectivul unei creșteri economice nelimitate, considerate ca singura posibilitate de promovare a politicii consumatoriste, expresia cea mai concludentă a civilizației și a bunăstării societății capitaliste. Raportul aducea în atenția cetățeanului de rând, dar și a decidenților politici, o problemă încă nu îndeajuns de conștientizată, aceea a pericolului epuizării resurselor naturale pe parcursul unui secol, dacă interacțiunea dintre om și natură nu va avea la bază ideea imposibilității unei creșteri economice nelimitate, într-o lume limitată din punct de vedere al resurselor, chiar dacă se vor înregistra progrese importante în știință, tehnică și tehnologie. În mod explicit, Raportul sublinia faptul că: “Progresul tehnic poate atenua simptomele unei boli de sistem, dar nu poate elimina cauzele profunde ale acesteia”.
Pentru a fi corecți cu realitatea și cu memoria unui celebru român, trebuie spus că ideea de bază de la care a plecat Raportul Clubului de la Roma a aparținut lui Nicolae (Nicholas) Georgescu-Roegen, care publica, un an înaintea apariției Raportului, lucrarea “The Entropy Law and Economic Process” (Cambridge.Mass. Harvard University, 1971). N. Georgescu-Roegen arăta că “o creștere economică nelimitată mărește decalajul dintre necesarul de resurse pentru acoperirea producției și potențialul de resurse existent în natură, deoarece resursele consumate nu se regenerează în proporția necesară menținerii unei creșteri nelimitate”. Conștientizând lipsa de înțelegere față de pericolul menținerii modelului de creștere economică nelimitată, N. Georgescu-Roegen a abordat și un ton mai radical pentru a atrage atenția asupra problemei, spunând că: “Ceea ce se petrece acum în societatea noastră pare să ne arate că umanitatea a ales să aibă o viață excitantă și ambițioasă, dar scurtă, oferind speciilor mai puțin ambițioase o existență mai lungă, chiar dacă aceasta va fi monotonă”.
(va urma)
