St. L. Roth, gânditor progresist sas, istoric, profesor și pastor, s-a născut la Mediaș, în 24 noiembrie 1796, ca fiu al unui pastor și director al Școlii săsești din Mediaș, apoi pastor la Șeica Mică.
El obținuse o bursă pentru fiul său la Teologia din Tübingen, după ce acesta a absolvit liceul din Sibiu.
Cu poștalionul, tânărul de 20 de ani a ajuns la Teologia din Tübingen. Aici, o revelație pentru tânărul teolog a fost opera lui J. J. Rousseau, „Emile sau despre educație". Se stabili apoi la Jverdon, în Elveția, după ce a obținut titlul de doctor al Universității din Tübingen, în 1820. A fost și elev și colaborator al genialului pedagog Johann Heinsich Pestalozzi.
Întors în Transilvania lui dragă, St. L. Roth deveni director al școlii din Mediaș, unde fusese director tatăl său, dar ideile sale avansate i-au creat nenumărați dușmani care l-au silit să demisioneze din funcție.
Trei ani a funcționat ca predicator orășenesc, apoi a fost ales preot în satul Nemșa. În anii 1841-1843 a scris lucrările sale importante: „Breslele", „Lupta pentru întâietate a limbii de stat în Transilvania", „Cercetări și reflexii despre agricultură și viața nomadă", „Dorințe și sfaturi", „Criza bănească și pauperizarea Transilvaniei" etc.
Opera sa principală este „Istoria Transilvaniei, încercare de o nouă periodizare" (1846). La Tübingen a scris lucrarea „Esența statului".
St. L. Roth era un vizionar care susținea cu tărie luminarea poporului prin școală. El declara că: „Școlile sunt solul și rădăcina vieții unui popor harnic".
În 1842, Dieta Transilvaniei a decretat ca limbă de stat în Transilvania limba maghiară în locul latinei.
Roth a protestat în scris: „Nu văd nevoia de a impune o limbă oficială a țării. Căci noi avem o limbă a țării. Nu e nici limba germană, nici cea maghiară, ci este limba română! Oricât ne-am suci și ne-am învârti, națiunile reprezentative în Dietă, nu putem schimba nimic. Aceasta este realitatea… limba română o înveți singur, pe stradă, în contactul zilnic cu oamenii".
Într-un articol din 1845, sublinia faptul „că nobilii alcătuiesc o specie bine diferențiată, care nu produce nimic, dar… consumă mult".
St. L. Roth a participat la Adunarea populară de la Blaj din 15 mai 1848 și considera cauza românilor dreaptă.
În timpul Revoluției de la 1848-1849, Roth era la Cetatea de Baltă din ordinul generalului imperial Puchner, care îndeplinea funcția de comisar al Comitetului de pacificare. Roth răspundea de 13 sate pentru pacificare. Comandantul armatei maghiare, generalul polonez Iosif Bem, l-a grațiat pe Roth, că era văduv și tată a 5 copii minori, dar „tribunalul de sânge" maghiar l-a condamnat la moarte prin împușcare și executat, la Cluj, în 11 mai 1849, pentru că a instigat pe iobagi și pe sași împotriva nobilimii. St. L. Roth a fost înmormântat la Mediaș, lângă cimitirul săsesc. Lupta pentru dreptate i-a fost fatală!
