* Istoria României ne arată întâmplările, faptele strămoșilor noștri, care, prin moștenire, sunt și ale noastre. Inima mi se bate când aud rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; da, domnilor mei! Și nu mă rușinez a zice că acești bărbați pentru mine sunt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Hanibal, decât Cezar; aceștia sunt eroii lumii, în loc ce cei dintâi sunt “Eroii patriei mele”. Pentru mine, bătălia de la Războieni are mai mare interes decât lupta de la Termopile și izbânda de la Racova și de la Călugăreni, îmi par mai strălucite decât acele de la Maraton și Salamina, pentru că sunt câștigate de români! Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase decât locurile cele mai clasice. Suceava, Târgoviște sunt pentru mine mai mult decât Sparta și Atena! Baia, un sat ca toate satele pentru străini, pentru român are mai mult preț decât Corintul.
Mihail Kogălniceanu (1817-1891), om politic, istoric, scriitor, publicist, orator.
***
* Istoria națională e, deci, știința cea mai temeinică pentru întărirea conștiinței de neam, e cea mai în măsură de a lega și mai mult solidaritatea dintre azi și ieri, dintre trecut și prezent, de a adânci în sufletele noastre cultul strămoșilor, tăria și mărimea unei patrii.
Eugen Lovinescu (1881-1943), critic și istoric literar.
***
* Poporul român numai prin cunoașterea exactă a istoriei sale, prin expunerea adevărului asupra trecutului său va putea să găsească mijlocul de a învinge greutățile ce le va întâlni în cale.
Alexandru D. Xenopol (1847-1920), istoric și filosof al istoriei
P.S. Avem, din păcate, în mijlocul nostru trădători de Dumnezeu, de Țară, de Popor Sfânt Românesc; Noi, ardelenii, în aceste momente foarte delicate, ar trebui să fim mai atenți cu trecutul și prezentul dacă vrem să avem un viitor liniștit. Sunt semnale că în Cluj, la un post TV, finanțat de un revizionist ungur, există o “coadă de topor român”, mare european, cu practică la Bruxelles, care dărâmă cu “deșteptăciunea” lui tot ce-i sfânt românesc. El se dă mare jurnalist, istoric, aruncă pe jos fițuicile false, dă cu istoria patriei de pământ. Spune psalmistul David: “Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire buzelor mele”. Dumnezeu ne iartă de șaptezeci de ori câte șapte, dar... nu se lasă batjocorit la nesfârșit. Atenție... “filosofule!”
Părintele ILIE
