RETROSPECTIVE SOCIO-ISTORICE CU PRIVIRE LA VIZITA SANCTITĂȚII SALE, PAPA FRANCISC, ÎN ROMÂNIA (V)

Distribuie pe:

Și anume, una dintre problemele delicate care au tensionat extrem relația dintre guvernul argentinian și cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost cea a căsătoriei între persoane de același sex. Astfel, pe data de 9 iulie 2010, cu o zi înainte de aprobarea unei legi care să permită această căsătorie, la presiunea președintelui Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, dând dovadă de flexibilitate, specific ordinului din care face parte, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a emis o notă în care proiectul legislativ, care prevedea că homosexualii s-ar putea căsători și ar putea adopta copii, era aprobat de jure și de facto, pronunțându-se aprobativ pentru uniunile civile între persoanele de același sex, calificându-le drept „un război distructiv contra planului lui Dumnezeu". Conform unor surse, cei mai mulți episcopi argentinieni nu au aderat la soluția preconizată de arhiepiscopul ajuns în vârful piramidei catolicismului și iezuismului, fiind primul Papă iezuit din istoria Bisericii Catolice. Prin întreaga sa contribuție, actualul Suveran Pontif se bucură de o mare popularitate, fiind ales membrul de onoare a mai multor instituții academic, printre care și al Academiei Române, în anul 2017, la 24 noiembrie.

Voi menționa în continuare că actualul episcop al Romei și Papă al Bisericii Catolice este un Papă modern, care l-a schimbat pe fostul Papă, Benedict al XVI-lea, un lider spiritual catolic cu mult mai tradiționalist-conservator decât actualul Papă, aparținător și apărător al așa-numitei Teologii a eliberării, cu un pronunat caracter liberalist și democratic. Comparând atitudinile ultimilor trei Suverani Pontifi, se pare că cel care s-a menținut pe linia conservatorismului teologic pur a fost Papa Benedict al XVI-lea, motiv pentru care a fost nevoit să-și dea demisia în condiții mai puțin cunoscute, dar ușor de imaginat. Ceilalți doi suverani pontifi, antecedentul său, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost profund implicat în politică, chiar contribuind la marile mutații politice ale sfârșitul secolului XX, pe când actualul este un Papă mai umanizat, ca să nu spunem populist, cu vocația socialului, fiind cu mult mai deschis spre viața socială decât fostul Suveran Pontif pe care l-a schimbat.

Așa cum spun contestatarii acestui ordin religios, destul de contradictoriu, după cum s-a putut observa, iezuiții sunt cei cei ce distrug din interior și exterior celelalte comunități din afară, mesajul și scopul lor misionar fiind dezbinarea și nu unitatea în credință, chiar dacă prin activitatea lor misionară se erijează în luptători ai ecumenismului religios, scopul lor nedeclarat și ascuns fiind altul, asociat tendinței de globalizare și dominare sub raport religios și politic. Așa cum afirmă un contestatar al acestui ordin, „Iezuiții lucrează în secret și necontenit pentru două obiective majore ale Instituției romano-catolice: 1) Putere politică universală și, 2) O biserică universală, pentru realizarea Noii Ordini Mondiale evreiești și împlinirea Apocalipsei (6: 13,17). Cât adevăr și câtă minciună se află în cele spuse de acest contester nu putem ști întru totul, istoria fiind singura în măsură să stabilească adevărul. Ceea ce putem anticipa este că premizele menționate deja conduc spre o asemenea concluzie cu referință la asemenea obiective oculte, în pofida spiritului conciliator manifestat de actualul Papă. Cu toate că prin intermediul acestui Ordin, Biserica Catolică pozează în mod public ca fiind o instituție religioasă și caritabilă, în secret aceasta și apărătorii ei mascați prin acest ordin duplicitar lucrează mână în mână cu alte organizații secrete - oculte, aparținătoare celor care au implantat comunismul (de tip evreiesc și iezuit în Europa), printre care se regăsesc nu în mod întâmplător asemenea mentori influenți în politica mondială care au promovat ideologia comunistă de tip totalitar, printre care îl amintesc pe cel mai mare ideolog al acestei teorii, filosoful și economistul evreu de origine așkenazi, nimeni altul decât K. Marx, sau în lumea științifică, A. Enstein, ca să dau doar aceste nume celebre pentru a ne putea da seama despre această populație semită, care provine din vestul și centrul Europei, mai ales în țările germanice, unde au ajuns evreii după izgonirea din Iudeea.

***

Revenind la vizita Sanctității Sale - Papa Francisc la noi în țară și a impactului produs, este greu să mă pronunț, fiind cu totul imprevizibil și cred în conformitate cu voința Proniei divine. Ceea ce știm este că această vizită a avut loc la invitația autorităților române și a Bisericii Catolice din România, ea având în primul rând un caracter pastoral, fiind considerată o Vizită Apostolică. Este cunoscută perioada vizitei și locurile vizitate: București, Iași, Blaj și Sanctuarul Marian de la Șumuleu-Ciuc, care a devenit pentru o zi centrul european al tuturor catolicilor. Așa cum am anticipat, motto-ul sub care s-a desfășurat această vizită este „Să mergem împreună!" Este un motto promițător, prin care se face invitație „la unirea tuturor credincioșilor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului", după cum este explicat pe site-ul Curiei Arhiepiscopiei Majore. Tot din partea autorității ecleziale romano-catolice din România (a Preafericitului Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România), ne sunt prezentate cuvinte pline de speranță, arătându-ne că „prezența în România a Urmașului Sfântului Apostol Petru să aducă României inspirația pentru a uni tot ceea ce e bun și valoros în favoarea țării și a binelui comun. Să putem regăsi voința dialogului între Bisericile creștine bazat pe respectul alterității, care să unească energiile creștinilor în favoarea vieții și a valorilor firești ale Creației lăsate de Dumnezeu", încheie autorul citat al acestui mesaj încurajator, la care subscriem în spirit creștin-ecumenic și noi cei de altă confesiune religioasă decât cea romano-catolică și greco-catolică, exprimându-mi speranța și credința că adevărul va triumfa, oricare ar fi acesta.

 (Sfârșit)

 

Lasă un comentariu