Desigur, fenomenul aflat în atenția noastră ar putea fi demonstrat cu un număr, practic, infinit de exemple, mari și mici, din absolut toate zonele acestui străvechi teritoriu românesc, ajuns, prin vitregia sorții, sub dominația unei puteri străine, atât de avidă și de neîndurătoare. Ne vom opri aici doar din considerente metodice, care țin de profilul și dimensiunile cărții de față. Am crezut de cuviință, însă, ca în partea finală a prezentului capitol să reținem atenția cu un fragment din documentul “Maghiarizarea”, elaborat sub îngrijirea organelor centrale ale statului român, pe baza uriașului fond de date și fapte concrete - în care se formulează, sintetic, sensul mare al politicii de maghiarizare a populației românești, dusă de guvernul Ungariei horthyste. Potrivit acestui document, “deoarece actele de violență, măsurile represive, provocarea refugierilor în România, expulzările și slăbirea forței vitale a elementului românesc nu puteau avea, ca rezultat, ele singure, stabilirea unui echilibru etnic în favoarea elementului unguresc, în Transilvania de Nord, guvernul ungar a încercat să obțină această majoritate etnică măcar în aparență, falsificând numărul membrilor celor două etnicități prin trecerea românilor de origină în grupul maghiar, datorită simplei maghiarizări a numelor, înscrierii în cadrul cultelor cărora aparțineau ungurii sau prin maghiarizarea recunoscută de români prin forță și teroare (.. .). Astfel, în toate domeniile, prin forță, prin constrângere, prin promisiuni și avantagii și prin falsuri, s-a încercat completarea activității de exterminare a poporului român din Transilvania de Nord și în domeniul sufletesc, al naționalității sale și al culturii”.
(Va urma)
