Nimeni n-a analizat îndeajuns până acum determinarea obsesivă a unor oameni de a-și face colecții de artă. Fiecare perioadă istorică și-a avut colecționarii săi, așa că, la treizeci de ani de când ne-am despărțit de socialism, nu-i de mirare că organizarea unor expoziții cu picturi din această perioadă se poate face printr-o colecție particulară. Expoziția este deschisă în sălile U.A.P., cu titlul “De la Târgu-Mureș până la Târgu-Mureș, expoziție de pictură din colecția Szepessy László”.
Ca reper de colecție propune arta neoficială a artiștilor preponderent târgumureșeni din perioada socialistă. Lipsesc picturile cu peisajul industrial și portretele fruntașilor în producție. Acelea sunt în colecția Muzeului de Artă. Acești artiști sunt cei care expuneau la saloanele anuale de artă, sunt artiști cunoscuți. Achizițiile pentru colecția muzeală de la acești artiști nu le făceau specialiștii muzeului, ci o comisie din partea Comitetului de Cultură și a Uniunii Artiștilor Plastici.
Din acele achiziții de la saloanele anuale, o parte erau distribuite diferitelor instituții, pentru birouri.
Nimeni nu-și alege timpul în care să trăiască și nimeni nu te învață cum poți suporta și traversa o perioadă istorică. Arta supusă ideologiei partidului comunist era bine plătită la achiziții. Port cu mine, cu valoare de amintire, ceea ce-mi spunea pictorul Bordi András, care a fost primul meu director la muzeu. Îmi relata că suma primită pentru pictura “Muncitoare evidențiată”, care a primit în 1954 Premiul de stat, i-a permis atunci să își construiască casa, în care a locuit ulterior.
Îmi amintesc și de colegii mei, Olariu Gheorghe și Simon Endre, ce sume frumoase de bani primeau în urma achizițiilor făcute după saloanele anuale, în timp ce salariul nostru de la muzeu definea sărăcia, ne lipsea surplusul. Pictorul Bordi András (1905-1989) este expus în cadrul galeriei de artă austro-ungară, cu o pictură care este portretul primarului Bernady Gõrgy. Chiar dacă pictura nu corespunde cronologic colecției respective, este pictat în 1938 - un portret realizat din punct de vedere pictural și estetic. La fel de convingător stilistic și pictural este realizat și portretul care o reprezintă pe “Muncitoarea evidențiată”, un personaj feminin robust, cu un aparat de sudură în mâini, desigur diferă stilul, unul academic, celălalt realist-socialist.
Ca orice colecție de artă, și această colecție a lui Szepessy László pornește de la nevoia de recuperare și solemnizare a unor creații dintr-o anumită perioadă. Selecția picturilor, este semnificativă în ce privește posibilitățile creatoare a acestor artiști, era nedrept să nu fie incluși într-o colecție de artă. Aria largă de tendințe și orientări expresive, natura ca motiv de inspirație în felurite ipostaze și configurații expresive, sugestive compoziții care exploatează valențele estetice ale liniei și formei.
Din punct de vedere coloristic, picturile sunt marcate de o culoare ternă, un aer apăsător, în care parcă pigmentul de culoare a îmbătrânit. Știau că nu au culori de calitate, cu tot efortul Combinatului Fondului Plastic de a le produce. Spunea pictorul Gheorghe Olariu, celălalt director al meu, “peste douăzeci de ani, toate apusurile cu portocaliu galben și roșu vor fi verzi.”
Schimbarea nu este chiar așa majoră, dar există. Cine își putea procura atunci culori din străinătate “marca Rembrand”?
Prin ținută și evident efort de a-și dovedi calitățile artistice în afara artei oficiale a vremii dovedesc că pot face parte dintr-o colecție de artă.
