Mărturisesc, cea mai mare bucurie a mea de sărbători, pe lângă cea de a mă odihni o singură dată pe an cu adevărat, este cea de a vedea filme. Chiar și a doua sau a treia oară, ca și cinefil, critic de film sau oricum ați lua-o. Începând de la cele deja 5 din seria “Home alone”, “Singur acasă”, pe care garantat toți le știm pe de rost cel puțin primele două, din care știam și al treilea și al patrulea, dar abia acum aflu că există și al cincilea, pe care nu am putut să-l urmăresc, din păcate, din cauza unui eveniment nefericit, dar probabil îl voi recupera la anul. De Crăciun, cele mai bune filme au fost pe Diva, preluate de pe Hallmark, adică un canal exclusiv creștin neoprotestant, motiv pentru care totul este văzut la modul ideal în roz, la figurat, de la casele luxuriante și decorul idilic, până la finalul fericit de fiecare dată. Din filmele de desene animate, o capodoperă a rămas “Frumoasa și bestia” ca și “Doamna și vagabondul”, însă basmele recent ecranizate nu sunt la fel de reușite cu actrițe, erau mai bune în varianta desenelor animate, o variantă eșuată, zic eu, a fost cea mai nouă “Albă ca Zăpada”, cu Julia Roberts în rolul vrăjitoarei. Ei nu prea i se potrivesc rolurile negative, o prefer în “Frumușica”. Cel mai bun film mi s-a părut cel de pe Pro tv, despre guvernanta aleasă de prinț, un fel de copie după varianta “Camerista” cu Jennifer Lopez, dar mai bună. Tot mulatră actrița. Filmele de pe Pro tv au fost în general cele mai bune. Comedia Cameliei Popa cu Jojo în rolul ziaristei, care știe să facă un documentar despre tradițiile țăranilor de la capătul țării, fiind cea care a încheiat anul. Asta e ideea, un redactor bun trebuie să știe să facă un documentar despre orice, chiar și despre strigoi, în ultima zi fiind două filme bune cu Michelle Pfeiffer pe același post al... starurilor. În noaptea de revelion, pe Prima a fost “Asfalt tango”, motiv pentru care artificiile de la miezul nopții de afară le-am prins în fața televizorului, adică nu m-au interesat, deși e a treia oară când văd filmul. Cu câteva ore înainte fusese “Filantropica” a aceluiași Nae Caranfil. Frumoasele din film sunt demult plecate din țară, Adina Cartianu, pe care o vedeam la Bulandra când eram studentă, și Monika Cziprian, cea mai frumoasă figurantă din Satyriconul târgumureșean, pe care am cunoscut-o la cursul de manechine al Ioanettei Sireteanu, partenera regretată a altui actor care joacă în film, Liviu Topuzu, cadru didactic UAT, într-un rol neașteptat de... negativ. Aici Mircea Diaconu face două roluri senzaționale, fiind mai bun într-adevăr în rolul actorului decât al candidatului politic ironizat de Vlad Rădescu de mai multe ori pentru acea candidatură. Mara Nicolescu era mai bună în film decât în “Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, unde nu m-a convins deloc pe scena clujeană. Căsnicia cu Nae Caranfil de atunci a avantajat-o pentru scurt timp, ca și cea a lui Daneliuc cu Cecilia Bârbora, din ambele, evident, mai buni fiind ei decât ele. Asta se vede și în filme. Ilinca Goia a fost foarte bună în rolul Ecaterinei Teodoroiu din “Triunghiul morții” al lui Sergiu Nicolaescu, iar casa de vis în care am vizitat-o pentru interviu i se potrivea mai bine ei decât fostei soții a lui Dembinski, care nu era bună ca Teodora Mareș în teleplayul “Vacanța de Crăciun”. În cazul ei, Ilinca e mai bună decât soțul, în viața privată. Cele mai bune filme tot în reluare mi s-au părut “Evadata”, Ashley Judd reușind să scape și din... sicriu, ca să-l omoare pe cel care a închis-o pe nedrept, subiectul seamănă cu al serialului Vlad din care, din păcate, am ratat chiar ultimul episod, “Baby Driver” unde apare Deborah, o superbă actriță în genul Manuelei Hărăbor, dar și Aliciei Silverstone și “Propunere indecentă”, având trei actrițe splendide. Cea de a treia este Demi Moore. Eu l-aș fi ales pe Robert Redford în acest caz al filmului, bogătașul galant, dar alegerea ei din viață este cea ideală, Bruce Willlis, cel “Greu de ucis” în “Hard to kill” 1 și 2. Pentru o femeie cu câțiva copii, fizicul lui Demi Moore este spectaculos. Cert e că programul de la televizor a fost foarte bun în acest an, pe mai multe programe, cele mai frumoase filme fiind cele cu efecte... spirituale, cele de pe Diva și Happy, care nu au conținut nici violență, nici sex, nici alcool, droguri, împușcături, nici moarte, deși nu am auzit de niciun actor sau actriță de acolo. Cele care au abundat în peisaje de vis, proprietăți de lux, pentru pasionați de arhitectură ca mine, cele mai frumoase case, cele mai echilibrate relații de familie și umane. Tocmai din cel mai mare lux american. Interesant. Probabil că binecuvântarea este în ascuns, asta e ideea. Toate eroinele de acolo cântă în coruri creștine sau sunt angajate în firme conduse de evanghelici. Totul are legătură cu Dumnezeu, până și rețetele de mâncare simplă. Aceasta e rețeta unor sărbători cu Domnul, aș adăuga. Poate de aceea, pentru mulți, mesajul din filme e mai important decât alegerea petrecerilor, meselor bogate sau artificiilor. Iar faptul că am văzut cam 20 de filme în această perioadă, chiar și în reluare, a fost cea mai bună alegere, consider eu. Fiindcă așa cum scriam și de Crăciun, oamenii uită că Iisus este sărbătoritul, aș zice în engleză, ca și cântăreața de la Harvest, this is the season, adică acesta e sezonul, this is the reason, dar motivul e altul, crucea de spini! Așa că, de aceea unii dintre noi petrec de ani de zile sărbătorile ca în ashram, cum se zice la mănăstirile yoghine, adică în liniște, meditație, rugăciune, smerenie, mâncare mai puțină și odihnă. Poate și câteva lumânări aprinse în biserica ortodoxă pentru cei care nu mai sunt. Anul acesta mi-am amintit de un revelion în care am văzut în ashram doar filme tematice despre Dumnezeu. Cam așa a fost acum. Așa că, aș spune Plus pentru Realitatea știrilor în afară de posturile amintite, la o cronică a celor mai bune programe televizate.
