Termenul este recent, căci și maladia adictivă pe care o denumește și care se manifestă printr-o stare teribilă de anxietate este recentă. Nomofobia, numele bolii, provine din expresia No Mobile Phobia, cu alte cuvinte teama de a fi separat de telefonul mobil.
Un studiu, realizat în urmă cu câțiva ani, constata deja că nu mai puțin de 53% dintre utilizatorii de telefoane mobile erau îngroziți la ideea de a fi lipsiți de jucăria cu pricina, iar procentul a crescut fără doar și poate.
Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, an după an, de 19 ani, pe 6 februarie, este marcată Ziua mondială fără telefon portabil. Anul acesta, b-unicii de la Căminul pentru persoane vârstnice din Târgu-Mureș au fost invitați să sărbătorească această zi.
Ne-am putea imagina că părintele Zilei mondiale fără mobil este vreun individ retrograd, certat cu roadele tehnologiei de vârf, pe care nu o stăpânește. În realitate, este vorba de un scriitor cât se poate de conectat, autor de romane polițiste umoristice, printre care “Asasin de portabil fără mobil aparent”, un roman scris în întregime în limbaj SMS.
Phil Marso (alias Philippe Marsollier), căci acesta este numele lui, a lansat această inițiativă din dorința de a atrage atenția asupra numeroaselor și uneori nebănuitelor implicații pe care utilizarea compulsivă a mobilului le poate avea asupra sănătății personale și nu numai. Ziua de 6 februarie a fost aleasă, deoarece în calendarul catolic este sărbătorită ziua Sfântului Gaston, nume care apare într-un popular cântec francez din anul 1970, în interpretarea lui Nino Ferrer: “Gaston, sună telefonul, dar, ca întotdeauna, nimeni nu ridică receptorul”. Zilele mondiale fără telefon mobil au fost marcate, prima dată, la 6 februarie 2001, și din anul 2004, campania a fost extinsă pe perioada a trei zile, 6, 7 și 8 februarie.
Am început prin a le adresa b-unicilor întrebarea: “Credeți că am putea supraviețui fără telefonul mobil?” Cei mai curajoși au încercat să-mi răspundă la întrebare, explicând utilitatea acestuia: pentru a comunica cu familia și cunoscuții, trimiterea SMS la aniversări, calendar, ceas, programarea la medic, vizionare de filme, reportaje, înregistrări foto ale diverselor evenimente etc. Am vizionat un documentar despre istoria telefonului, în general, și al celui mobil, în particular, am ascultat împreună melodia care a dat titlul manifestării.
În loc de concluzie: Deși unul din trei posesori spune că nu-și poate imagina viața fără telefonul mobil (incluzându-i de această dată în statistică și pe colegi), esențial a fost, de fapt, că “problema” a fost pusă în discuție, că nu ar trebui să renunțăm definitiv la prețioasele noastre ecrane, doar că trebuie să le utilizăm ca pe niște unelte minunate, dar numai unelte!
Iar la sfârșitul celor 2 ore petrecute împreună, b-unicii au intrat în posesia unui Smartphone… a unui biscuit Smartphone!
