Soarele-nmoaie în țărână
Murmurul colțului de iarbă,
Deschide-a cerului fântână
Să potolească zarea largă.
Un foșnet tremură pe ramuri,
Uitat din toamna cea târzie
Printre arinii de pe maluri
Și buruiana cafenie.
Sfătoși în haina colorată,
Câțiva sticleți, stropi vii de cântec,
Sporovăiesc pe-o creangă-naltă
Zburlindu-și penele pe pântec,
Cu apa rece de zăpadă
Valul pe Mureș lenevește
Simțind că încă-o să mai vadă
Cum iarna ne mai amăgește.
