Există în județul Mureș specialiști agricoli capabili să practice o agricultură de nivel mondial, dovadă realitățile din cercetare și producție. Păcat că nu sunt apreciați la adevărata lor valoare și cunoscuți de ceata politrucilor, cei care, prin jocuri de culise, au ajuns să hotărască destinele țării. Să-mi fie cu iertare, dar, până în prezent, doar pe deputatul Marius Pașcan l-am auzit să se implice și în problemele din economia județului.
Vreau să amintesc aici despre doi ingineri, cu doctoratul luat pe ușa din față, în genetica și ameliorarea raselor de porcine, familia Bereș. I-am găsit zilele trecute la Complexul Euro Hyb din Coroiu Mic al Societății Ceragrim Ungheni. În picioare cu cizme de cauciuc, îmbrăcat într-o salopetă verde, dr. ing. Marius Bereș, cercetător științific CP 1, fost director al Stațiunii de Cercetare și Producție Gornești, lichidată în guvernarea țărănistă de ministrul Mureșean printr-o vânzare sub evaluarea fondului genetic și a bazei materiale construite în socialism la standarde internaționale. De altfel, am scris despre realizările din această stațiune, despre matrapazlâcurile privind înstrăinarea activelor într-o cameră de la hotel Aluniș din Sovata și am fost avertizat să mă ocup de orice, numai investigații privind vânzarea stațiunii să nu scriu. Noroc că mai păstrez documente de arhivă privind lichidarea avuției naționale din agricultura mureșeană de o mafie lipsită de scrupule.
Dr. ing. Marius Bereș este creatorul liniei specializate de suine - Marele Alb de Gornești, o linie valoroasă, apreciată în Europa de Est, dar și în Canada. Pensionar la limită de vârstă, într-o perioadă când mulți din generația lui stau acasă, își numără banii din pensie, se îngrijesc de sănătate și nepoți, dr. ing Marius Bereș este Farm Manager Euro Hyb al singurei ferme de reproducere PIC din Estul Europei. Am reținut că PIC este o companie multinațională de ameliorare a porcilor, iar la Coroi se obține material de producție pentru majoritatea clienților PIC din România și Republica Moldova și că peste 40 la sută din porcii crescuți în România provin din scrofițe, bunici și părinți pentru înlocuire, de aici, de la Coroi.
Practic, de ce mi-am dorit o discuție cu dr. Bereș? Fiindcă se anunță o criză alimentară în lume și, în mod paradoxal, la noi a existat o tradiție valoroasă în asigurarea cărnii de porc, românii consumă în continuare carne de porc importată din țările UE și din afară.
L-am rugat să-mi clarifice acest paradox al cărnii de porc. Iată ce mi-a declarat unul dintre cei mai competenți specialiști în domeniul creșterii porcilor din România: “Criza cărnii de porc de la noi a pornit după 1990, când, de la 16 milioane de porci, cât avea România în sistem organizat, treptat s-a ajuns, la ora actuală, să avem doar 2,5 milioane de porci în sistem organizat. Este tardiv să mai căutăm cauzele acestui declin. Astăzi este important să refacem efectivele matcă, cu politici dedicate sectorului de creșterea porcilor cu sprijin din partea statului. Este strigător la cer să constați că românii consumă carne de porc în procent de 70 la sută provenită din import, când la noi există condiții excelente pentru creștere. Un alt paradox este legat de faptul că foarte multe complexe stau cu marfă pe stoc, din cauza unor politici comerciale necorespunzătoare, cu toate că toți politicienii și consumatorii din țară sunt convinși că avem o carne de calitate superioară. Noi creștem aici 4.000 de porci, din care 30 la sută din efectiv se livrează material de prăsilă, iar 70 la sută, masculii și reformele sunt valorificați în Carmangeria MED Mureș, a Societății Ceragrim Ungheni. Mai există un aspect pe care vreau să-l supun atenției unui parlamentar mureșean: De ce nu se stopează Pesta porcină africană din România, prin lichidarea efectivelor de mistreți din fondurile de vânătoare? Și în acest caz sunt interese dubioase. Să știi că avem medici veterinari valoroși în județ, și, oricât s-ar implica, nu de ei depinde decizia de lichidare a focarelor cu porci mistreți. Iar și iarăși mă întreb, de ce în Ungaria, Ucraina, Cehia s-au lichidat mistreții cu mitraliera, iar la noi, de dragul fondurilor de vânătoare, nimeni nu se implică. Dacă există în apropierea complexului un focar cu mistreți bolnavi cu gripă porcină, cu toate măsurile de biosecuritate, gripa nu ne ocolește. Din nefericire, politicienii nu cunosc sau nu vor să cunoască realitatea din teren, pentru o intervenție în baza unei legi”.
Știu că i s-a propus să rămână în Canada, profesor universitar la o Universitate Agricolă, dar a refuzat, apoi un timp a predat la Universitatea Agricolă din Cluj, și l-am întrebat dacă nu regretă că a preferat în locul costumului elegant de academician, salopeta și cizmele de cauciuc? M-a privit zâmbind și mi-a răspuns: “Știu că nu mai sunt la modă sentimentele de patriotism, dar, din prea multă dragoste față de România, am preferat să mă întorc acasă. Iar la Universitatea Agricolă din Cluj m-a deranjat o listă cu studenți... propusă de decan”. Acesta este paradoxul României, frate Vasile. Deocamdată, vreau să finalizez lucrările de modernizare de la Coroi, să ajungem la o capacitate de 12.000 de capete, apoi vom vedea cum se schimbă lumea și în România.
