* “Doamne, atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, cel care ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoșător și slăvit, înaintea căruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși! Însă nemăsurată și neajunsă este mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, Căruia Îi pare rău de răutățile oamenilor”.
***
“Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce Ți-au greșit și după mulțimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire. Așadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepți, n-ai pus pocăință pentru cei drepți; ci ai pus pocăință mie, păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele. Strâns sunt eu cu multe cătușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smintelile”.
***
* “Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc. Îmi cer, Rugându-te: iartă-mă Doamne, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la întuneric sub pământ. Căci Tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-ți peste mine bunătatea Ta, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta, și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor”. Amin!
REGELE MANASE, fiu al lui Ezechia și al Heftibiei, a fost rege al Iudei timp de 55 de ani. În prima parte a domniei sale a fost autor a numeroase crime, foarte idolatru, vrăjitor și ținând la curtea sa vrăjitori. Ajuns la strâmtoare, în mâinile asirienilor, s-a rugat îndelung și s-a smerit adânc și Dumnezeu l-a salvat și l-a întors la Ierusalim. Cunoscând că Dumnezeu este Dumnezeu, el a dărâmat toți idolii pe care-i făcuse și a poruncit lui Iuda să slujească adevăratului Dumnezeu. El reprezintă un exemplu radical de pocăință, alături de alte cazuri precum Zaheu Vameșul, David sau Maria Egipteanca.
A fost înmormântat în pământul casei natale din grădina lui Uza. Locul lui a fost luat de către fiul său, Amon (2 Regi 21,18).
P.S. Arsenie Boca (1910-1989), preot ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român, stareț al Mănăstirilor de la Sâmbăta de Sus și Prislop, scriitor bisericesc, vizionar, supranumit “Sfântul ardealului”: “Iubirea și sabia lui Dumnezeu lucrează neîntrerupt și deodată între oameni: pentru fiecare, după cum îi trebuie; asta nu numai fiindcă oamenii sunt amestecați, dar și pentru că fiecare ins își are vremile sale când îi strălucește milostivirea, precum și vremi când îl prigonește sabia - ca să vie iarăși la starea de milostivire. În toată această întoarcere a lucrurilor, “preotul, și în general «dreptul», își are slujba sa de-a tălmăci tainele iconomiei divine, înduplecând spreolaltă amândouă părțile, și pe om și pe Dumnezeu”.
