De fiecare dată, atunci când au loc alegeri, moldovenii, ca să fie primii, se scoală “cu noaptea-n cap”.
Și, după aceea, n-o mai scot de acolo decât după alegeri.
Peste o lună-două, sau chiar a doua zi, prind a se frăsui: “Doamne, ce-am făcut? Că iar am votat aiurea!”
Oamenii lui Dodon, Șor și Usatâi mituiesc de zor, în aceste zile, populația republicii, de la un capăt la celălalt: cu o promisiune, cu un calendar, cu o cană cu chipul lor imprimat pe ea, cu un măr. Iar poporul seamănă cu maimuța care a vârât laba în borcan, după măr, dar nu o mai poate scoate, pentru că nu știe să dea drumul la măr.
El ține acum mărul în mână.
Și va muri de foame din cauza lăcomiei izvorâtă din sărăcia la care l-au adus cei cu “mărul”.
În toți cei 30 de ani de independență, stânga s-a aflat mereu la putere. Ea nu e aptă de schimbare. Oare câți ani ne vor mai trebui ca să ne dăm seama de asta?
În această perioadă, banii necesari pentru a supraviețui au sosit dinspre Vest, dar poporul a votat mereu pentru Est, de unde ne-au venit și ne vin toate relele: războiul, corupția, Dodon, Usatâi.
Iar Republica Moldova, demult nu mai există ca țară, ci doar ca “oblste” a Federației Ruse. Ca zonă a intereselor rusești. Ca neocolonie a Kremlinului. Ca poligon de experiențe politice.
De fiecare dată când vin alegerile, suntem îndemnați: “Alege răul mai mic!”
Dar răul mai mic nu există!
Există răul. Răul, creator de istorie nefastă.
Pe el îl alegem de fiecare dată.
Ce-ar trebui să se mai întâmple cu acest popor, ca să-și scoată, o dată pentru totdeauna, “noaptea” din cap?
Alte Siberii? Alte Afganistanuri în care să le fie omorâți copiii? Alte Transnistrii?
Cum îl convingem pe omul nostru prostit și naiv că a alege între Scaraoțchi (dracul cel mare) și Michiduță (dracul cel mic) e tot un drac. Că nici cu unul dintre ei nu vom vedea vreodată raiul promis.
Iar Dodon se comportă ca și cum a câștigat deja alegerile.
Acum o lună, acesta a fost la Putin, dar acela nu i-a mai acordat
audiența solicitată, motivând că avea în ziua aceea de semnat mai multe decrete.
Motivul însă e altul: Moscova, de fapt FSB-ul rusesc, are o altă preferință, în care a investit la aceste alegeri mai multe milioane de euro.
Semnale care vin dinspre Kremlin ne dau de înțeles că Moscova nu-l mai vrea pe Dodon: prea o face de oaie.
Jurnalistul rus Aleksandr Nevzorov spunea: “Mă mir cum a fost ales Dodon președinte, că tare-i prost”.
Această temere o împărtășește și Putin, mai ales după aventura lui cu “kuliokul”.
Și-atunci a fost căutată o altă candidatură. Și a găsit-o în persoana lui Renato Usatâi. De mai mulți ani, el e porta-voce a FSB-ului rusesc. De altfel, de unde ar cunoaște acesta despre Dodon ceea ce nu știe nici Dodon, când se va duce Dodon la Athos și de câte ori va săruta icoana Sfântului Pafnutie, când va fi arestat Filat, când va fi eliberat Platon etc.
Scenariul Moscovei, de astă dată, e simplu de tot: prea mulți candidați plasați pe dreapta vor împărți proporțional voturile între ei, luându-le unul de la altul, pentru ca în turul doi să ajungă Dodon și Usatâi.
Și cum lumea s-a săturat deja de mutra lui Dodon, Usatâi are șansele cele mai mari.
Vom avea în fruntea republicii un individ cu dosare penale, de furturi și crime, care a fost învestit de gruparea de bandiți Solnțevo a fi responsabil pentru Republica Moldova, ins fără de scrupule, obraznic, lăudăros, cu vocabular și comportament de infractor.
Pericolul e real.
Iar soluția e doar una: să se adune cei 10 candidați de dreapta, proeuropeni, unioniști, la o masă rotundă, și să aleagă un candidat comun, cu care să ne prezentăm cu toții la alegerile care vin.
Din păcate, partidele noastre nu știu să fie împreună, să conlucreze, să facă compromisuri.
Și atunci, de ce ne-am mira că Dodon, cu doar 30% din voturile electoratului deține azi toată puterea în stat, partidele pentru care am votat noi, electoratul proeuropean și unionist, sub pretextul fals că Federația Rusă a “inocentului” Dodon e mai bună decât Uniunea Europeană a coruptului Plahotniuc și mimând lupta cu corupția, aducându-l pe el și pe leprele lui politice în fruntea țării.
Partidele noastre îmi amintesc în această vânzoleală de armata în care sunt mai mulți generali decât soldați.
Toți vor să fie comandanți de oști și niciunul nu mai vrea să fie ostaș: Ostaș al adevărului, al dreptății, al interesului național.
La aceste alegeri, orice partid își are un candidat al său. Fiecare candidat declară că el va câștiga alegerile de unul singur. El - cu partidul său, care numără o duzină-două de cumetri.
I-am urmărit foarte atent pe fiecare dintre cei 13 consângeni care vor să devină președinte al republicuței.
Programele tuturor se reduc în subtext la o singură frază: “Dacă nu votați cu mine, piere țara!”. Noțiunea de patriotism a evoluat și ea: “Fiți patrioți, votați pentru mine!”.
Niciunul dintre ei, am impresia că nu-și dă seama de primejdia care ne paște, deopotrivă, și pe noi și pe ei.
Dodon a declarat că va scoate poporul (pe care el îl numește “unioniștii”) în afara legii.
Usatâi a dat de înțeles că va conduce țara - așa cum Șor conduce primăria din Orhei dintr-un kib-butz - din închisoare.
În aceste clipe decisive pentru destinele viitorului nostru și al copiilor noștri, facem un apel către:
Maia Sandu, Andrei Năstase, Octavian Țâcu, Dorin Chirtoacă, Constantin Oboroc, Ion Costaș, Tudor Deliu, Andrian Candu, Serghei Toma să se întrunească de urgență, să se consulte și să desemneze un singur candidat, cu care să se prezinte și să ne prezentăm la aceste alegeri, poate ultimele din istoria Republicii Moldova în care noi, alegătorii, mai contăm și ele, partidele, mai pot decide ceva.
Dacă pierdem șansa, o pierdem pentru totdeauna.
După modul în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale din turul I, sorții par a ne surâde. Rezultatele de la urne ne dau totuși speranțe și pentru aceasta trebuie să mulțumim în primul rând diasporei, care a avut un rol important în susținerea candidatului proeuropean, Maia Sandu care a câștigat 70,12 la sută din voturile acestora. În consecință, la alegerile de duminică din turul întâi, Maia Sandu, a ieșit pe primul loc cu un procent de 36,1 la sută, iar Dodon pe locul al doilea cu 32,6 la sută. Lucrurile ar fi fost mai simple la confruntarea din turul II, dacă imprevizibilul Renato Usatîi n-ar fi adunat 16,9 la sută din voturi, dublu față de ceilalți candidați proeuropeni, în frunte cu Andrei Năstase. Teamă ne este că soarta Basarabiei va depinde de opțiunile acestui aventurier. Să așteptăm totuși ziua de 15 noiembrie, ziua turului doi, cu speranța că sorții ne vor surîde până la capăt.
