Ziua de 30 ianuarie este cea în care s-a născut, în anul 1885, în satul Milaș, plasa Teaca, comitatul Cluj, cel care avea să devină cardinal, Iuliu Hossu. Momentul nu a fost trecut cu vederea de credincioșii greco-catolici, astfel că, Parohia Greco-Catolică nr.1 din Târgu-Mureș a organizat o manifestare comemorativă, închinată marelui înaintemergător al neamului nostru, printr-o manifestare sobră, decentă, prin acceptul și binecuvântarea ierarhilor bisericești greco-catolici. Evenimentul s-a petrecut la miezul zilei de 30 ianuarie a.c., în Piața „Cardinal Iuliu Hossu", cu participarea preotului paroh Flavius Miheț, a corului bisericesc al Parohiei Greco-Catolice nr.1 din Târgu-Mureș, a altor nouă preoți parohi greco-catolici și a unui grup restrâns de credincioși greco-catolici. Evenimentul a debutat cu un Te Deum, oficiat de soborul format din cei zece preoți, secondați de corul bisericesc. Despre viața, personalitatea și importanța marelui înaintaș au rostit alocuțiuni preotul paroh Flavius Miheț, și redutabilul istoric, profesorul Dimitrie Poptămaș. Din cele expuse, vom prezenta un rezumat al biografiei acestei mari personalități a neamului românesc. Tatăl lui Iuliu Hossu s-a numit Ioan Hossu, preot-paroh greco-catolic, iar mama sa, Victoria, născută Măruțiu. Studiile și le-a început în satul natal, apoi la Gimnaziul Lutheran din Reghin, în clasa a IV-a, la Liceul Romano-Catolic din Târgu-Mureș, iar clasele V-VIII, la Gimnaziul Superior Greco-Catolic de la Blaj. Studiile sale teologice le-a început în anul 1904, apoi a fost trimis la Colegiul „De Propaganda Fide" din Roma, unde a obținut o bursă. În anul 1906, a primit titlul de doctor în filozofie, apoi în 1910, doctor în teologie. La 27 martie 1910, a fost hirotonit preot, de episcopul Gherlei și al Clujului, Vasile Hossu, văr primar cu tatăl lui Iuliu Hossu. Cu începere din anul 1910, a lucrat la Episcopia de Lugoj, ca protocolist, arhivar, bibliotecar, vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu. După începerea Primului Război Mondial, Iuliu Hossu a participat la o colectă inițiată de Primăria Lugoj, în luna august 1914, pentru ajutor acordat familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII - Timișoara, al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu au fost mobilizați pe front. Este vorba de Vasile Hossu, avocat, Traian Hossu, medic, iar Ioan Hossu, inginer, care a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate la Oradea. Mai târziu, el a fost cel care a pus la dispoziție locomotiva pentru a transporta delegația Unirii de la Alba Iulia la București. După ce vărul său, căpitanul Iustin Hossu, a murit pe frontul rusesc, Iuliu Hossu s-a înrolat în armată, ca voluntar, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată din Timișoara. La data de 3 martie 1917, împăratul Carol I al Austriei l-a numit episcop al Episcopiei Greco-Catolice din Gherla, după decesul unchiului său, Vasile Hossu, numire confirmată de papa Benedict al XV-lea, la 17 aprilie 1917. Hirotonirea sa a avut loc la 4 decembrie 1917. Dar pentru a contura mai bine personalitatea acestui mare înaintaș al neamului românesc, să nu uităm niciodată că Iuliu Hossu a fost cel care a dat citire în fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, Proclamației (Unirii Transilvaniei cu Regatul României, din însărcinarea Marelui Sfat Național Român. După aceea, s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea, sfătuind mulțimea adunată să procedeze la fel, românii ortodocși și cei greco-catolici, fiindcă toți sunt români. Apoi, o delegație formată din episcopii Iuliu Hossu, Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș au dus la București „Declarația de Unire de la Alba Iulia", pe care au înmânat-o regelui Ferdinand I al României. După înfăptuirea Marii Uniri, după cum a subliniat distinsul profesor Dimitrie Poptămaș, au urmat demersuri din partea lui Iuliu Hossu pentru a fi recunoscută și acceptată, în România, religia greco-catolică, fapt împlinit prin Constituția din anul 1923. În anul 1924, Episcopia cu sediul la Gherla se mută la Cluj, prin demersurile întreprinse de Iuliu Hossu, pe strada Moților nr. 26-28. A fost numit membru de onoare al Academiei Române și senator în Parlamentul României. În luna decembrie a anului 1932, în Piața Centrală a Clujului, în fața unei adunări de aproximativ 30.000 de persoane, a ținut un discurs împotriva revizuirii frontierelor României. Episcopul Iuliu Hossu a rămas la Cluj până în anul 1948. La 21 septembrie 1948, Iuliu Hossu a fost primit în audiență pe Petru Groza, premier. I s-a propus funcția de mitropolit ortodox al Moldovei. Iuliu Hossu a refuzat și a cerut să fie repus în posesia Academiei Teologice din Cluj. La 1 octombrie 1948, s-a dat un decret de excomunicare participanților la Adunarea de la Cluj și a 36 de preoți greco-catolici, pentru că se dorea ruperea credincioșilor greco-catolici români de Roma. La data de 29 octombrie 1948, Iuliu Hossu a fost arestat la București și a fost dus la Ministerul de Interne, la ora unu, noaptea. La 31 octombrie 1948, a fost mutat cu alți episcopi greco-catolici, la vila patriarhală de la Dragoslavele, apoi, la 14 noiembrie a fost vizitat de patriarhul Iustinian Marina, care a căutat să-l convingă să renunțe la credința greco-catolică. La 2 decembrie 1948, a fost vizitat, din nou, la data aceea, însoțit de episcopul vicar Teoctist Arăpașu, arătân-du-i în Monitorul Oficial decretul publicat privind desființarea Bisericii Române Unite. Iuliu Hossu a refuzat trecerea la religia ortodoxă și a fost apoi transferat la Mănăstirea Căldărușani, apoi la penitenciarul din Sighet, în anul 1950, în 1955 la Curtea de Argeș, în anul 1956 la Mănăstirea Ciorogârla. În același an, ajunge din nou la Căldărușani, unde a stat până la sfârșitul vieții sale. La data de 28 aprilie 1969, a fost numit „cardinal in pestore", de papa Paul al VI-lea, fapt făcut cunoscut doar în anul 1973, la 5 martie. Cardinalul Iuliu Hossu a murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din București, moment dramatic la care a asistat episcopul Alexandru Todea. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, catolic. La 7 decembrie 1982, osemintele sale au fost mutate în actualul mormânt, fapt ce a generat un conflict între monseniorul Francisc Augustin, conducătorul de facto al Arhidiecezei de București și familia Hossu, respectiv, episcopii clandestini, Ioan Dragomir și Alexandru Todea. La data de 19 martie 2019, papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului episcopilor greco-catolici români, Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față de credință, în diverse locuri din România, între 1950 și 1970", astfel deschizându-se calea pentru beatificarea lor. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale, la data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.
Revenind la evenimentul desfășurat sâmbătă, în Piața „Cardinal Iuliu Hossu", nu se poate trece peste câteva observații, consider eu, pertinente. În primul rând, înainte de a începe manifestarea, dar când deja era să înceapă, în timp ce un tânăr traversa piața, aflat în drum spre stația de autobus, a răcnit în două rânduri „Sataniștilor!". Este foarte probabil ca clinicile și ospiciile de psihiatrie să dea dovadă de o lipsă a gestionării corecte a pacienților de care au parte. Pe de altă parte, din toată presa mureșeană, a fost prezentă doar ziarul „Cuvântul liber". Ca o ultimă remarcă, oficialitățile au fost reprezentate doar prin deputatul de Mureș în Parlamentul României, Dan Tanasă, și Daniel Răzvan Biro, președintele filialei Mureș, din partea partidului AUR.
