Numită, în tradiția populară, și Făurar (perioada când gospodarii „făurari” ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar), luna februarie este legată de ciclul „sfârșit-început”, întrucât se află la răspântia dintre iarnă și primăvară Din vechime, se povestește că este o lună „capricioasă și răutăcioasă”, fiind considerată „sora cea mică” a lunilor anului, cu cele mai puține zile.
La 2 februarie, la 40 de zile după Crăciun, Biserica ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea religioasă care cinstește ziua ducerii pruncului Iisus la Templul din Ierusalim.
Tot în această zi, spiritualitatea populară marchează sărbătoarea numită Stretenie (din limba rusă - „întâmpinare”) sau Ziua Ursului, considerându-se că anotimpul rece se confruntă cu cel cald; sărbătoarea este considerată drept un reper pentru prevederea timpului calendaristic, schimbarea vremii fiind pusă pe seama comportamentului ursului, numit „Ăl Mare” sau „Martin”.
Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, oamenii ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine. Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs, iar bolnavii de „sperietoare” erau tratați prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs.
Astfel, în ziua de Stretenie, ursul iese din bârlog și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.
Se mai zice despre ziua Ursului că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.
Stretenia este și o sărbătoare a babelor, când se adună toate la un loc și încep să vorbească vrute și nevrute.
Un obicei vechi care se practică în ziua de Stretenie este „Târcolitul viilor”: capul familiei are datoria de a trece pe la vie, în dimineața acestei zile, având un caltaboș și o sticlă de vin în traistă. El va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care va tăia o coardă de viță pe care o va unge cu funingine și va bea o gură de vin, după care va rosti o formulă magică sub formă de monolog sau dialog: „Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!” În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.
Printre superstițiile zilei de Stretenie se numără:
*Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura.
* Dacă boul va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna.
*Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi.
* Dacă în ziua de Stretenie este cald, va fi vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă este frig, ger și viscol, vara va fi friguroasă și neroditoare.
* În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada.
În tradiția românească, Stretenia era văzută drept o sfântă, care ajuta oamenii nevoiași.
Întâmpinarea Domnului sau Stretenia era denumită „Așteaptă vara” în Valea Gurghiului și se zice că dacă picură din streașină, se va face primăvară târziu, iar oamenii trebuie „să grijească fânul, adică să-l folosească cu economie să le ajungă până în primăvară”, notează cercetătorii din cadrul secției de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Mureș. (surse - traditii-superstitii.ro, azm.gov.ro; foto - agerpres.ro)
