* “Nici un creștin care crede drept în Dumnezeu nu trebuie să fie fără grijă, ci să aștepte totdeauna ispita, ca atunci când va veni să nu se mire și să nu se tulbure, ci să rabde cu mulțumire osteneala necazului și să înțeleagă ce zice cântând Proorocul: Cearcă-mă Doamne și mă ispitește (psalm 25,2). Începutul virtuților e frica de Dumnezeu, iar sfârșitul, dragostea lui. Începutul a tot binele este rațiunea făptuitoare și fapta rațională. De aceea nici fapta fără rațiune nu este bună, nici rațiunea care se deapănă fără faptă”.
***
* “Sufletul (scânteia dumnezeiască), asemenea unei săbii, de nu va trece prin osteneli de bună voie și fără de voie, NU se va păstra nevătămat de loviturile celor ce vin asupra lui. Precum pricinile mai generale ale ispitelor de bună voie sunt trei: sănătatea, bogăția și renumele, așa și ale celor fără de voie sunt trei: pagubele, batjocurile și bolile. Unora le sunt acestea spre zidire, iar altora spre surpare”.
***
* “De suflet e legată pofta și întristarea; iar de trup e legată plăcerea și DUREREA. Și pricina durerii este plăcerea; căci voind să fugim de simțirea apăsătoare a durerii, alergăm la plăcere. Iar a întristării e pofta. Omul virtuos are binele înlăuntrul inimii; Omul iubitor de slavă deșartă are binele în cugetare. Răul, cel virtuos și sârguitor îl are la suprafață, pe când iubitorul de plăceri, îl are în adânc.
Sfântul ILIE ECDICUL, Filocalia vol. IV, pag. 281-283.
Ilie Ecdicul a fost, pe rând, avocat, monah și preot, contemporan cu Ilie al II-lea, mitropolitul Cretei de la sfârșitul secolului al XII-lea, fără a putea fi identificat cu acesta. Are o scriere de bază intitulată “Antologie de sentințe de-ale filosofilor strădalnici”, publicată de Filocalia greacă, sub numele lui Ilie Presbiterul și Ecdicul. Această lucrare a fost pusă și pe seama Sf. Maxim Mărturisitorul, însă autorul principal și adevărat este Ilie Ecdicul. În operele sale, viața activă a omului cuprinde mai multe virtuți: credința, frica, înfrânarea, răbdarea, nădejdea, nepătimirea, iubirea, tăcerea, mila și atențiunea. Peste tot în spiritualitatea Sf. Ilie Ecdicul este puțin mai accentuat elementul de simțire, de trăire de practicitate duhovnicească.
P.S. Vasile Conta (1845-1882), filosof, scriitor și ministru român: “Ideile mari pornesc întotdeauna din suflete mari. Cei mici se mulțumesc să stea închiși în egoismul lor, ca într-o cetate, unde nu poate pătrunde lumina strălucitoare a altruismului. Neavând niciun ideal, trăiesc fără a cunoaște suprema fericire a vieții, puterea și dorința de a lupta pentru triumful aproapelui”.
