Luna mai, mult așteptată de către toți apicultorii, poate aduce, în funcție de o serie de factori, primele rezultate ale muncii albinelor, rezultate care se vor reflecta în buzunarele fiecărui apicultor.
Este o lună de intensă activitate pentru apicultori, având ca obiectiv principal valorificarea primelor culesuri importante de nectar, de la rapița de toamnă și salcâm, în paralel cu luarea de măsuri pentru a evita roirea naturală în lunile care urmează. Rapița de toamnă înflorește încă din aprilie și ține circa 45 de zile, iar rapița de primăvară înflorește în funcție de momentul semănatului, cam la aproximativ o lună după rapița de toamnă. Furnizează nectar și polen într-o perioadă când flora meliferă este săracă, de aceea contribuie la dezvoltarea puternică a familiilor de albine.
Producția de miere este evaluată la aproximativ 100 kg/ha, mierea este de culoare aproape albă, uneori galben intens, cu o aromă puternică de floare de rapiță, are un gust ușor iute, datorită uleiurilor volatile pe care le conține, dar care, cu timpul, se evaporă. Această miere are particularitatea de a se cristaliza foarte repede, de aceea ea trebuie extrasă din faguri, imediat după cules, și nu poate fi păstrată ca hrană de iernare. De menționat este și faptul că utilizarea fagurilor de recoltă, din care s-a extras mierea de rapiță, poate compromite calitatea mierii de salcâm, dacă aceștia nu au fost bine curățați de albine, după extracție, cristalele de miere de rapiță dacă ajung în mierea de salcâm pot conduce la declasificarea mierii de salcâm. Salcâmul înflorește începând chiar cu prima decadă a lunii mai și se continuă și în luna iunie, pentru zonele mai reci (salcâm II, III). Durata înfloririi este de 10-12 zile, iar producția de miere este evaluată la 1.000 kg/ha. Mierea mult apreciată de salcâm este incoloră sau ușor colorată în galben, cu aromă specifică.
Spre sfârșitul lunii, în a treia decadă, și în cele două luni următoare, la un moment dat, dezvoltarea familiilor de albine se apropie foarte mult de punctul de dezvoltare maxim și, uneori, chiar atinge apogeul după primul mare cules al anului, cel de salcâm; unele din ele, dacă nu se iau măsuri de prevenire, intră chiar și în frigurile roitului.
Principalele munci efectuate de albine: creșterea puietului, secreția de ceară și clădirea fagurilor, culesul de nectar și polen, prelucrarea nectarului, depozitarea mierii și păsturii se petrec simultan și cu intensitate mereu sporită. De această realitate se poate convinge oricine - chiar fără a fi apicultor - privind acel permanent du-te-vino de la urdinișul stupului, într-o zi caldă și senină.
În majoritatea zonelor, intensitatea creșterii de puiet atinge nivelul maxim. Firește că și matca depune ouă, cu viteză accelerată. Mătcile prolifice depun peste 2.000 de ouă în 24 de ore. Capacitatea mătcii de a depune ouă trebuie să fie secondată de capacitatea albinelor de a crește un număr atât de mare de ouă. Matca tânără, de bună calitate, poate ajunge la asemenea performanțe, dar o matcă îmbătrânită, cu defecte (aripi sau picioare rupte), nu poate asigura dezvoltarea necesară acestei perioade.
Odată depuse ouăle, albinele tinere (doici) vor trece la creșterea puietului, prin depunerea lângă ouă a unei mici cantități de lăptișor de matcă amestecată cu miere. Pe zi ce trece, această cantitate va fi din ce în ce mai mare, proporția între elementele care constituie hrana larvei fiind schimbată aproape în fiecare zi. O hrană de bună calitate, cu un aport mare de proteine, va fi garanția unei generații de puiet de bună calitate și, în final, asigură albine rezistente la uzura specifică creșterii puietului și culesurilor de nectar.
Pe lângă hrana necesară, asigurarea temperaturii în cuib rămâne un factor important de care depinde creșterea unor generații de albine de bună calitate.
Deschizând stupul, scoțând și privind o ramă, mișcările albinelor pot părea haotice și de neexplicat pentru un necunoscător. Dar, un apicultor știe că în acel superorganism, care este familia de albine, totul este programat conform unei legi de fier ce definește acel determinism care guvernează comportamentul individual, respectiv biologia și fiziologia fiecărei albine, a mătcii, a trântorilor și, totodată, a întregii colectivități. Este, de fapt, vorba despre o minunată coeziune a unității biologice care se comportă ca un organism viu, eficient ca structură funcțională, atingând randamente de productivitate pe care inteligența managerială a omului nu a reușit să o proiecteze, să o articuleze și, mai ales, să o facă să funcționeze într-o structură vie.
Toate acestea vizează locul și rolul apicultorului în fenomenul apicol complex, care este relația om-albină-natură. Locul apicultorului în această lună este în stupină, rolul lui este ca, prin tot ceea ce face corect și la timp, să asigure desfășurarea nestânjenită a tuturor activităților din stupi, ba chiar, mai mult, să amplifice și să accelereze ritmul desfășurărilor din stup.
Acțiuni specifice în stupină
* Având în vedere că în luna mai apare culesul principal la salcâm, când familiile trebuie să ajungă la o dezvoltare maximă, este necesar ca în stupină să se acorde o mare atenție lucrărilor de stimulare a dezvoltării acestora. Începutul lunii mai trebuie să găsească familiile de albine în plină dezvoltare. Lărgirea cuibului este o acțiune care se desfășoară periodic, la câteva zile. Lărgirea periodică a cuibului, la început, cu faguri crescuți, buni pentru ouat, este o operațiune care a fost declanșată poate chiar din luna martie. Oricum, în aprilie a fost, pe agenda de lucru, ca urgență numărul unu. Asigurarea spațiului de ouat se face prin spargerea cuibului, adică introducerea periodică a ramelor în mijlocul ramelor cu puiet. Pe măsură ce aceste rame sunt umplute cu ouă, se vor introduce alte rame. De preferință, ramele trebuie să fie de culoare mai închisă, din care au mai eclozionat și alte generații de puiet. Dacă, inițial, lărgirea s-a făcut lateral sau bilateral față de centrul cuibului, de acum se sparge cuibul la mijloc, cu unul sau doi faguri introduși separat între două rame cu puiet. Acolo unde puterea familiilor permite, și în funcție de evoluția culesului de nectar și polen, se pot introduce rame cu faguri artificiali la clădit, tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib. Fagurii artificiali, utilizați la lărgirea cuibului, se recomandă a fi dați la crescut odată cu înflorirea pomilor fructiferi (de obicei la data înfloririi cireșului). Nu este indicat a se introduce mai multe rame odată.
* Familiile slabe, care sunt un balast pentru stupină, pot fi ajutate cu faguri cu puiet căpăcit, gata de eclozionare, ridicați din familiile foarte puternice sau puternice. Prin aceasta se previne, la familiile donatoare, intrarea în frigurile roitului. De asemenea, familiile slabe se pot unifica.
* Este important să utilizăm, la nivel optim, potențialul natural al albinelor de secreție a cerii - potențial puternic manifestat în această lună - pentru a asigura zestrea de faguri al stupinei. Înlocuirea anuală a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manieră de lucru foarte bună, prin care se evită perpetuarea unor agenți patogeni. Folosirea ramelor clăditoare aduce un plus de ceară și ajută la combaterea parazitului Varroa, prin recoltarea fagurilor din aceste rame cu puiet de trântor căpăcit.
* Echiparea cu magazine de recoltă a stupilor verticali, cu magazin sau cu corpuri a stupilor multietajați, este o operațiune pregătitoare înainte de cules, repetată, dacă este nevoie, în timpul culesului. La stupii orizontali se adaugă fagurii de strânsură sau, dacă există magazinul, în toate cazurile fagurii destinați prelucrării nectarului și depozitării mierii vor fi deschiși la culoare, pentru a nu altera culoarea produsului.
* Pregătirea și derularea acțiunilor de stupărit pastoral vizează, cu precădere, marele cules de la salcâm.
Operațiunile pregătitoare au fost descrise în calendarul pe aprilie. Ar mai fi de amintit că, imediat după identificarea vetrei temporare, transportul stupilor și răspândirea lor pe noul amplasament se va proceda la anunțarea primăriei din localitatea pe raza căreia se află stupina.
Numai astfel, luate în evidență, familiile vor putea fi protejate în cazul aplicării unor tratamente fitosanitare cu substanțe toxice pentru albine.
Pentru stimularea pontei, cât și pentru clădirea ramelor se vor face hrăniri stimulative cu sirop de zahăr care vor fi sistate cu cel puțin 10 zile înainte de declanșarea culesului.
În cursul acestei luni, în masivele de salcâm din sudul țării, se produce înfloritul. Este unul dintre cele mai importante momente ale anului apicol. Dintre stupii răspândiți pe vatră - cu 1-2 zile înainte de declanșarea înfloritului - se alege unul de putere medie și se așează pe cântarul de control. Acesta va indica, prin diferențele zilnice de greutate, cât nectar aduc albinele în stup, mersul culesului care, ca orice fenomen natural, are un început, un maxim, un declin și un sfârșit. Mulți apicultori practică pastoralul la salcâm, ceea ce conferă șanse sporite de realizare a unor producții mari de miere superioară. Desigur, deplasarea succesivă a stupilor la masivele care înfloresc decalat, în timp, trebuie bine pregătită, respectând întocmai tot ce s-a făcut la deplasarea inițială.
Pentru prevenirea intoxicării albinelor, primăriile trebuie anunțate asupra locurilor unde sunt amplasate stupinele, în vederea respectării prevederilor legale privind protecția albinelor.
* Intensificarea ventilației cuibului, în timpul culesului de salcâm și imediat după acest cules.
* Începerea creșterii primei serii de mătci pentru formarea roiurilor, înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină și începerea producerii lăptișorului de matcă pentru apicultorii interesați de valorificarea acestui produs.
* Recoltarea fagurilor, extracția, condiționarea și depozitarea mierii. Sunt acțiuni care trebuie să se desfășoare în condiții de igienă perfectă, în cazul în care culesul este intens, se vor recolta succesiv doar acei faguri cu miere ce au fost căpăciți pe cel puțin 1/3 din suprafața ramei. Descăpăcirea și centrifugarea fagurilor, strecurarea, spumuirea și depozitarea mierii se vor face în spații (camere) curate, având grijă să nu depreciem calitatea produsului. Vasele și uneltele cu care se lucrează (corpuri de stupi, cuțite sau furculițe de descăpăcit, tăvi, site, centrifugă, bidoane, alte vase vor fi atent curățate și dezinfectate înainte de utilizare și bine spălate după fiecare acțiune). Depozitarea mierii până la vânzarea ei se va face în camere curate și uscate.
* Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen.
* Acțiuni sanitar-veterinare - în luna mai se pot manifesta unele boli ale albinelor. De aceea, supravegherea stării de sănătate este la ordinea zilei. În cazul familiilor bolnave, se aplică tratamentul pentru combaterea nosemozei, puietului văros și a locei europene și americane sau a celorlalte boli constatate. Trebuie reținut că albinele bolnave nu aduc profit în stupină ci, din contră, produc pierderi, iar măsurile de prevenire a bolilor se cer înfăptuite acum, ca și pe tot parcursul sezonului activ.
Acțiuni specifice în atelierul stupinei
* Dezinfecția localului
* Uscarea polenului
* Însămânțările de plante melifere
* Întreținerea semănăturilor
* Prevenirea intoxicațiilor
Organizatorice
* Pregătirea vetrelor la masivele melifere
* Organizarea transporturilor la masive melifere și polenizarea culturilor
* Procurarea de bidoane/butoaie necesare conservării și livrării mierii
Nu uitați!
Dacă în primele două decade ale lunii, obiectivul principal îl constituie întărirea continuă a familiilor de albine și folosirea culesului de la salcâm, în ultima decadă se va da o deosebită atenție menținerii puterii familiilor, prevenirii roirii naturale și preîntâmpinării ieșirii roilor. Fărâmițarea excesivă, prin roire naturală sau artificială, slăbește familiile.
