ÎNȚEPĂTURA DE ALBINE ȘI VIESPI

Există o serie de diferențe între albine și viespi, pornind de la rolul acestora în natură, cromatica insectelor, comportamentul uzual și până la modul în care atacă.

Veninul albinelor este un produs complex, ce conține proteine, peptide, zaharuri, apă, compuși volatili, feromoni, dar și un peptid (proteine cu greutate moleculară mai mică) capabil să producă degranularea mastocitelor (celule care distrug substanțele străine organismului). Veninul viespilor conține în plus adrenalină, histamină și unele enzime, cum ar fi hialuronidaza.

Ce conține toxic veninul - Componentul toxic principal este melitina, iar cel secundar - fosfolipaza A2. Acest peptid, melitina, reprezintă până la 60% din compoziția veninului și este astfel responsabil de toxicitatea înțepăturii. După înțepătură, acționează la nivelul receptorilor din piele (nociceptori) și determină senzația de durere, dar și apariția reacției alergice locale.

De reținut un fapt, și anume, efectele toxice sunt directe și indirecte. Dintre cele indirecte, este de menționat eliberarea unor substanțe care accentuează senzația de durere. Mai apare și eliberarea unor mediatori proinflamatori, ca histamina și bradikinina.

Melitina poate produce procese de hemoliză, adică “topirea” globulelor roșii, prin distrugerea membranei hematiilor. Este important de știut: spre deosebire de albină, care poate înțepa o singură dată, viespea înțeapă de mai multe ori.

Reacții importante la pacienții atopici - La pacienții atopici (persoanele care au capacitate imunitară prăbușită) această simptomatologie depinde de numărul de înțepături și de unele particularități ale pacientului, printre care: vârstă, greutate corporală, patologii cronice asociate (comorbidități), susceptibilitate la reacții alergice severe. Pacienții cu atopii (imunitate scăzută), cei cu astm bronșic sau cu rinită alergică ori cu istoric familial de alergie pot dezvolta reacții severe după înțepătură.

Manifestările clinice sunt variabile: reacție locală de tip inflamator, reacție alergică, șoc anafilactic (o reacție alergică severă, cu debut rapid și care poate provoca decesul pacientului prin bronhoconstricție), apoi, foarte sever se poate instala o reacție toxică sistemică. Reacția locală este caracterizată de durere, edem, eritem, prurit (mâncărime) la locul de înțepare. Manifestările se remit spontan în maximum 24 de ore. De asemenea, în cadrul tabloului clinic pot surveni angioedem (umflarea feței), vomă, diaree. Reacțiile sistemice pot fi severe, cu apariția disfuncției cardiace, insuficiență renală acută, cu hemoliză (distrugerea globulelor roșii) sau chiar comă - o stare patologică ale cărei caracteristici sunt: pierderea cunoștinței, a sensibilității și a motilității voluntare, cu păstrarea relativă a funcțiilor vitale vegetative (circulație, respirație, secreții, schimburi nutriționale). În această situație se impun măsuri de terapie intensivă și, bineînțeles, spitalizarea.

Există și riscul apariției unor reacții rare, cum ar fi neuropatia periferică, nevrita optică sau poliradiculonevrita inflamatorie.

Managementul înțepăturii - Atitudinea terapeutică depinde de forma de manifestare clinică. În cazurile ușoare, în care avem doar reacție locală de inflamație și alergie, de cele mai multe ori nu este necesară nicio intervenție terapeutică. Se pot administra antihistamice (de pildă, claritina) și se pot aplica topic-local creme pe bază de cortizon, pentru efectul antiinflamator și imunosupresiv.

În cazul unei persoane susceptibile de a dezvolta reacții alergice este necesară supraveghere și intervenție rapidă. Cele mai multe decese asociate șocului anafilactic apar pentru că persoana respectivă nu are acces rapid la servicii medicale.

În cazul reacției anafilactice, administrarea de adrenalină devine un element esențial pentru prognostic. Administrarea de oxigen este obligatorie pentru corectarea hipoxiei, deoarece țesuturile nu au suficient oxigen, la fel și asigurarea accesului venos, care să permită resuscitarea volemică. Tratamentul de linia a doua este reprezentat de antihistaminice și glucocorticoizi (hemisuccinat de hidrocortizon).

Atenție! Pentru pacienții care au dezvoltat reacții anafilactice la înțepătura de albină există dispozitive preumplute cu autoinjectare, care conțin adrenalină în diluția potrivită, și care se pot administra chiar de către pacient până la sosirea echipajului de prim-ajutor.

Lasă un comentariu