ISTORIE LOCALĂ: “UN POPOR CARE NU-ȘI CUNOAȘTE ISTORIA E CA UN COPIL CARE NU-ȘI CUNOAȘTE PĂRINȚII”
Mergând de la Reghin pe Valea Mureșului în sus, pe partea dreaptă, după frumoasa și inegalabila Vale a Gurghiului, urmează două râușoare cu debit mai mic de apă: Valea Potocului (Deleniului) și a Idicelului.
În modestul nostru demers jurnalistic o să ne oprim o “clipă” pe minunata Vale a Idicelului, acolo unde în urmă cu aproape 60 de ani, când am cunoscut localitatea, când țăranii ieșeau duminica de la biserică credeai că au coborât toți dacii de pe Columna Traiană de la Roma.
În anul 1733 pentru prima dată întâlnim numele localitații Idicel. În 1854, în Conscripția Românilor din Transilvania a lui Inochenție Micu Klain, numele localității este menționat în trei limbi: română, germană și maghiară. Se pare că denumirea Idicelului este de origine slovacă, venind de la cursul apei (dar poate fi și invers, cursul apei să vină de la denumirea localității!).
Idicelul este formidabil prin frumusețea peisajului, a faunei și florei, dar în mod deosebit și prin frumusețea fizică și sufletească a locuitorilor săi, de ieri și de azi.
Nu putem să nu amintim câțiva idiceni frumoși, cu minte ascuțită și luminată, conducători de ziare județene: Ioan Pop și Lazăr Lădariu, (distins scriitor transilvănean), Rafila Moldovan, renumită poetă populară, Ioan Bândilă Mărcean - poet, medicul profesor universitar dr. Galaftion Oltean, renumit cercetător și om de o omenie inegalabilă, Lica Mărioara, căsătorită Bârsan - sociolog, Suciu Maria, casătorită Dărăban - educatoare, Groza Mihai - ziarist, Man Gheorghe - preot, fost inspector școlar etc. Fostul protopop ortodox al Reghinului, părintele Șagău Galaftion, fiu al Idicelului-Sat, își doarme somnul de veci aproape de zidul Bisericii ortodoxe din Pietriș (Deda), unde a slujit o perioadă de timp ca preot și unde, vremelnic, și-a avut sediul Protopopiatul Ortodox Reghin.Trebuie să ne cerem iertare față de cei pe care nu i-am amintit când am scris aceste modeste rânduri, deși o meritau cu prisosință.
Idicelul, o minunată zonă submontană, are și avea gospodării minunate, pline de animale și grădini cu tot felul de pomi fructiferi adaptați zonei (pruni, meri, cireși, vișini, nuci etc). Idicenii erau și sunt ciobani și păstori renumiți în Munții Gurghiului și Călimanilor. Credem că nu suntem subiectivi, dacă afirmăm că un rol major în educația comunității idicene l-au avut preoții de la cele două parohii ortodoxe: Idicel-Sat și Idicel-Pădure, dar și dascălii de la cele două sau trei școli, Idicel-Sat și Idicel-Pădure și mai târziu și Idicel-Pădure -Valea Cornii. Sigur vom da și câteva exemple mai jos, dar momentan ne cerem scuze că partea introductivă a articolului nostru aproape depășește conținutul.
Revenind la tema noastră, amintim că Idicelul în preajma Primului Război Mondial aparținea de județul Mureș- Turda Plasa Reghinul de Sus. Populația, aproape în întregime românească, a celor două sate: Idicel-Sat și Idicel-Pădure era de 1.120 de suflete. Dintre acești vrednici români, 268 au participat la ostilitățile Marelui Război: 241 la partea activă și 27 la partea sedentară.
28 de idiceni au albit cu oasele falnicilor lor trupuri câmpurile de bătălie din Galiția, Italia, Rusia etc. Sângele lor stă la baza existenței României de astăzi. Din “oastea idiceană” de 268 luptători pe front au fost și 17 dispăruți în condiții necunoscute. Se presupune că o parte dintre ei, după 1916, ar fi trecut să lupte alături de frații lor din Regat. Dintre combatanți, doi au venit răniți și bolnavi, iar 13 au rămas invalizi pentru toată viața.
S-au întors sănătoși 197 de participanți.
După marele război, au rămas 23 de văduve de război desigur majoritatea femei tinere, iar 54 de copii nu și-au mai văzut, decât în poză, iubitul lor tată. Astea sunt mică parte din ororile Marelui Război.
Cu adânc respect al memoriei lor să amintim numele idicenilor căzuți pa cămpurile de bătălii:
1) Bândilă Petru
2) Bonzar Mihăilă
3) Buzdugan Ioan
4) Buzdugan Ioan
5) Buzdugan Pantelimon
6) Cacula Marin
7) Cornea Dumitru
8) Costa Iosif
9) Covrig Gheorghe
10) Covrig Mihăilă a lui Dumitru
11) Moldovan Gheorghe
12) Dârloman Mihăilă
13) Dedean Iosif
14) Haja Aron
15) Oltean Gheorghe
16) Onuca Ioan
17) Onuca Mihăilă L Avram
18) Pantea Ilie
19) Pop Mihăilă
20) Popovici Petru
21) Pui Gheorghe
22) Pui Ioan I. Chirilă
23) Puni Mihăilă
24) Șagău Nicolae
25) Șagău Petru l. Maftei
26) Danciu Gheorghe
27) Marc Dumitru
28) Moldovan Dumitru
45 de bărbați ai Idicelului nu s-au mai întors niciodată (morții și dispăruții) să-și vadă soția și copiii, părinții și rudele sau mirificele plaiuri ale copilăriei și tinereții. Numele lor sunt scrise cu litere “de aur” pe monumentele ridicate în preajma celor două lăcașuri de cult ortodoxe din cele două sate: Idicel-Sat și Idicel-Pădure.
Invalizii din Idicel, din Marele Război:
1) Buzdugan Gheorghe
2) Colcear Ioan
3) Covrig Alexandru
4) Covrig Dumitru
5) Covrig Gavril
6) Groza Lazăr
7) Haja Dumitru
8) Moldovan Ioan
9) Pop Ionuc
10) Popovici Aron
11) Popovici Iosif
12) Puni Macarie
13) Rîcean Ioan
Răniți, bolnavi:
1) Macavei Mihăilă
2) Pui Iosif Gavril
Pentru ridicarea Monumentelor existente evidențiem preocuparea preoților din perioadele următoare războiului, ale Consiliilor parohiale, ale învățătorilor din cele două localități, ale Primăriei, a tuturor bunilor români idiceni.
Folosindu-ne de arhivele școlare, dar mai ales de memoria colectivă a localnicilor, cu scuzele necesare pentru cei omiși, evidențiem câteva nume de dascăli ai Idicelului remarcați de-a lungul timpului: înv. Șandru Ilie de la Idicel Pădure, apoi dir. al Școlii speciale din Reghin - Apalina, soții Ioan și Maria Olteanu, soții Ioan și Teodora Mureșan (Ica), distinșii soți Popovici din Idicel-Sat etc. Mai menționăm și câțiva profesori de mai târziu, ai localității: Ioan și Mihai Covrig, Petrică Hărșan, Mihăilă Pop, Virgil Chebuț, Maria Dărăban etc., care prin munca și priceperea lor au menținut, prin tot ce au făcut, prestigiul minunatei localități mureșene.
Pentru că idicenii au fost ostași destoinici ai acelei stăpâniri ostile lor, amintim și câțiva gradați din primul Război (1914-1918):
1) Covrig Gheorghe - fruntaș
2) Jabenițan Ilie - sergent
3) Moldovan Gheorghe - fruntaș
4) Sava Vasile - student - caporal T.R.
5) Suciu Petru - sergent
Merită să-i amintim, pentru memoria urmașilor, și pe cei decorați în Marele Război:
1) Jabenițan Ilie - Argint III
2) Moldovan Gheorghe - Argint III
3) Suciu Petru - sergent - Argint II
Se cuvine să menționăm, în treacăt, și pe eroii căzuți în Al Doilea Război Mondial, pe toți veteranii din ambele războaie, pe toți cei care nu mai sunt de mult printre noi.
Faima portului popular din Idicel-Sat și Idicel-Pădure, frumusețea inegalabilă a dansului idicenilor au fost duse în toată Europa de 3 minunații tineri ai Idicelului, sub conducerea vrednicilor învățători Ioan Mureșan și inimoasa lui soție, Teodora (Ica).
Pentru cei căzuți pentru Neam și Țară, pentru cei care au slujit cu devotament satul și România de ieri și de azi, pentru acești vrednici Români să păstrăm un moment de reculegere și aducere aminte!
Fiie-le păstrată veșnic memoria!
Prof. pens. Gh. A. Mircea – Crăiești, Prof. Ovidiu Artimon Mircea - Lic. Teh. “V. Netea” Deda
