Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazu” conferit prin Ordinul Regal al M.S. Ferdinand I. Regele României pentru că a luptat pentru întregirea neamului ca tânăr sublocotenent al Reg. 77 Infanterie, Mehedinți 1916-1918.
Dumnezeu i-a salvat viața după ce a fost îngropat de un obuz aici, pe dealul Moșului.
“Crede cu tărie în lumea ascendentă a neamului său”.
Odiseea mănăstirii s-a sfârșit prin sfințirea sa, la 2 decembrie 1990, de către P.S. episcop Damaschin Severineanu, vicar al mitropoliei Olteniei. Între 1993 și 1997 au avut loc aici ample lucrări de restaurare, refacerea picturii murale fiind realizată de Grigore și Maria Popescu din București, iar sculptura catapetesmei și stranelor de sculptorul Costel Moroiu, tot din București, lucrări care au fost încununate cu o sfințire în 1999, făcută de I.P.S. Nestor Vornicescu.
În anul 1995 a fost deschis muzeul mănăstirii dedicat ctitorului său, Pamfil Șeicaru, iar în 1996 s-a încheiat construcția clopotniței. Spațiile de cazare ale mănăstirii au fost extinse cu o clădire nouă în anul 2000.
Hramul mănăstirii este Adormirea Sfintei Ana, dată în memoria mamei ctitorului și se prăznuiește la 25 iulie.
MĂNĂSTIREA “SF.ANA” - ORȘOVA este situată pe panta estică a Dealului Moșului, de unde domină Orșova și împrejurimile municipiului. Ea este ctitorie a ziaristului Pamfil Șeicaru, care a luptat aici ca tânăr sublocotenent în Primul Război Mondial, în bătălia desfășurată între august și noiembrie 1916 și este o mulțumire către Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață când a fost îngropat chiar aici, într-un tranșeu, de explozia unui obuz. Pentru faptele sale de arme, Pamfil Șeicaru a fost distins cu titlu de Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazu”.
Mănăstirea a fost construită între anii 1936-1939, după proiectul arhitectului bucureștean Ștefan Peterneli, în maniera bisericilor de lemn, în centru fiind biserica, iar lateral chiliile. Pictura bisericii a fost opera lui I. Ivănescu din București, cu vopsele aduse din Spania și Italia. Din cauza unui diferend dintre Pamfil Șeicaru și episcopul Vasile Lăzărescu, sfințirea mănăstirii a fost întârziată peste 50 de ani.
În anii dictaturii comuniste, mănăstirea a căpătat diferite întrebuințări, de la preventoriu TBC, la bază turistică, o parte din pictură fiind complet distrusă, iar catapeteasma mutată la mănăstirea Timișeni, (județul Timiș).
