ARDEALUL, PĂMÂNT ROMÂNESC (6) Ziariști români condamnați de administrația ungară (1867-1918)

Aflați în “linia întâi”, ca niște adevărați patrioți, mulți jurnaliști și scriitori români din Ardeal nu s-au lăsat intimidați de veninul antiromânesc al urii, revărsat de cioclii regimului batjocoritor austro-ungar, timp de 51 de ani (1867-1918)! Puși în fața unei “cascade” de nedreptăți, strigătoare la Cer, bravii noștri înaintași nu au acceptat să trăiască dezonorați și, cu toate privațiunile cauzate de acuza delictului de presă, s-au folosit din plin de talentul lor, de vajnici condeieri cu priză la public, pentru a sancționa prompt, în diverse publicații ale vremii, derapajele extremismului administrației ungare: au fost acuzați, cu girul Budapestei, de a fi scris articole politice și antipatriotice, cărți, cu scopul de a provoca “agitație” pro-românească!

Iată, stimați cititori, câteva “mostre” despre tragedia românilor, ardeleni, după ce (din 1867) austriecii au lăsat Ardealul la discreția Ungariei “civilizatoare”:

* Ioan Rațiu (președintele Partidului Național Român) și-a văzut casa devastată după ce, în jur de vreo 3.000 de unguri, s-au strâns cu ciomege să sancționeze îndrăzneala acestuia de a se implica, prin Memorandumul din 1892, în apărarea drepturilor românilor ardeleni. Autorii documentului au fost dați în judecată (în 1894) și acuzați de instigare prin presă. “Procesul”, desfășurat la Cluj, s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntași memorandiști la o pedeapsă cumulată de 31 de ani și 18 luni de închisoare. Mai mult, guvernul ungar a interzis activitatea P.N.R.! Memorandiștii români au fost acuzați de înaltă trădare și agitație pentru dezmembrarea statului unguresc: preotul Vasile Lucaciu (5 ani de temniță), dr. Ioan Rațiu (2 ani), viitorul mitropolit și patriarh Miron Cristea (9 luni), ziariști etc.! Au fost întemnițați în durele închisori de la Seghedin și Vaț;

* 1897 - Andrei Balteș, de la revista “Tribuna” din Sibiu, a fost condamnat la 1,4 ani de temniță;

* Andrei Mureșanu, director la “Gazeta de Transilvania”, a fost condamnat, chiar de ministrul de interne al Ungariei, la 8 zile de temniță;

* 1898 - Aurel Trif, redactor la “Tribuna Poporului” din Arad, osândit la 3 luni de temniță și 100 de coroane amendă;

* 1900 - Sever Bocu, redactor la “Tribuna”, a fost condamnat la 3 luni de temniță;

* 1901 - tot Andrei Balteș, a primit 15 luni de temniță și 1.100 coroane amendă;

* 1906 - Ioan Rusu Șirianu și Ștefan Cicio Pop, de la “Libertatea”, 3 ani de temniță;

* 1907 - profesorul Ioan Lupaș, de la “Țara noastră”, 3 luni de temniță și 200 coroane amendă. La intervenția ministrului instrucțiunii publice din Budapesta, Appony, a fost nevoit (între 1909-1911) să părăsească Sibiul, apoi însuși Ardealul (în Primul Război Mondial, i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Budapesta;

* 1910 - Octavian Goga, arestat la Budapesta și dus sub escortă la Cluj, a fost condamnat la 1 an de temniță și amendă 600 coroane;

* Ioan Slavici a fost arestat de 4 ori, amendat și închis un an la Vaț;

Cu alte cuvinte, numai redactorii și colaboratorii revistei sibiene “Tribuna” au fost condamnați timp de 10 ani (1893-1910) la 40.656 coroane amendă în bani și 17 ani de temniță, iar românii ardeleni de la publicația arădeană “Die Fraiheit Ungaru” s-au văzut puși în situația de a fi condamnați, între 1906-1908, la 124 de ani, 6 luni și 27 de zile de temniță de stat (precum și la amenzi de 2.000 de coroane).

Pur și simplu, ca să scape de loviturile justiției maghiare, de întemnițări și deportări, cei mai buni ziariști și scriitori au trecut munții, înaintea Primului Război Mondial, pentru a-și putea continua protestele de la București!

Prof. COSTEL NEACȘU

Lasă un comentariu