De-a lungul vieții noastre, suntem mereu încercați de soartă prin multiple evenimente ușoare, dificile sau grele, unele ireversibile. Accidentele, atât de des întâlnite zilnic sau mai rar, ne influențează existența, uneori chiar schimbând-o. Dar aceste situații imprevizibile ne umplu sufletul de supărare, durere și nevoia de a căuta vinovații...
Însă cei în cauză nu conștientizează că poate aceste necazuri li se datorează lor sau că totul se întâmplă din motive greu de înțeles sau explicat. Prin umilirea vieții ne lăsăm pradă tristeții, ceea ce ne duce la deprimare, destabilizare și chiar la boli grave. Nu uitați că tot ce este uman, nu poate fi nici stabil, nici perfect sau absolut. Doar iubirea, cea mai mare putere a vieții, poate fi absolută și o datorăm Creatorului nostru, Dumnezeu, care ne-a dăruit-o.
Întregul Univers este creat din Iubire Divină, iar fericirea umană nu poate exista fără iubire. Orice creează omul în viață, material sau spiritual, depinde de cantitatea de iubire pe care o avem în suflet, care cuprinde toate dorințele și sentimentele noastre. Iar omul, prin sentimentele sale, se atașează de tot ce este material și perisabil. Doar cunoscând legile Universului sau valoroasa moștenire lăsată de Iisus Hristos prin învățăturile Sale, putem să alegem ceea ce este bine pentru sufletul nostru, și anume IUBIREA DIVINĂ. Ea trebuie să depășească iubirea de oameni sau de materie pentru a putea găsi adevărata fericire în viață. Și de aici, “toate celelalte ni se vor adăuga”, după cum spune Iisus Hristos. Iubirea Divină reprezintă ordinea superioară din Univers și cu cât ne axăm pe ea, cu atât depindem mai puțin de dorințele, scopurile și sentimentele noastre. Tot ceea ce a fost zdruncinat în viața noastră se poate reface, se transformă, în măsura în care putem să ne păstrăm iubirea. Trebuie să acceptăm orice destabilizare a vieții umane pentru a putea simți și dobândi Iubirea Divină. Dacă nu putem renunța pentru o vreme la dependințele noastre umane, regretând că viața nu ne-a oferit tot ce doream și nu putem accepta umilirea vieții și începem a diviniza stabilitatea umană și materială, ne sunt trimise încercări din ce în ce mai mari: boli, nenorociri, moarte. Orice întâmplare din viața noastră are scopul de a ne ajuta să ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu pășind spre Divin, iar recunoștința noastră pentru tot ceea ce ne oferă viața poate fi rezumată prin formula “Doamne, îți aduc în dar iubirea și fericirea pe care mi le oferă mie viața”, motivând această “mantră” prin alta care exprimă dorința adresată Divinității, și anume: “Fericirea supremă este iubirea de Dumnezeu”.
Experimentul lui Pavlov, spre care ar trebui să tindem, ne demonstrează că simțurile noastre pot fi dirijate, pot fi create sentimente noi pe care să le cultivăm întotdeauna către IUBIRE, iertare și înțelegere. În condițiile actuale, omenirea se află într-un mare impas și depinde de noi cum gândim, simțim și ce facem pentru a pregăti ziua de mâine a viitorului omenirii. Să ne inspire Dumnezeu în alegerea corectă spre o nouă logică, cea DIVINĂ, pentru a ne ajuta să supraviețuim.
RODICA OLTEANU, artist plastic
