Pentru mine, cetățean român, de religie ortodoxă, educat în regimul socialist de organizații de pioneri UTC, PCR, dar și de Biserica Ortodoxă Română și familia creștină, în spiritul dreptății, demnității, toleranței și respectului reciproc între toți oamenii, indiferent de etnie, este de neînțeles ce se petrece în aceste zile în țara vecină, nu pot să-i spun prietenă, într-un război fraticid. Încerc să înțeleg cum de este posibil, într-o perioadă când omenirea se pregătea să pășească pe Marte ca pe pământ, un popor civilizat să-și ucidă fratele, de același sânge și neam, de aceeași credință în divinitate? Mă întreb, iarăși și iarăși: Oare purtăm în noi gena blestemului ucigaș, să-i zicem gena lui Cain, cel care l-a ucis, din invidie, pe fratele său, Abel? Iar atunci când Dumnezeu l-a întrebat: Unde-i fratele tău, Abel? Acesta i-a răspuns supărat: “Nu știu! Au doară sunt eu păzitorul fratelui meu, Abel?” Și a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ” (Facere 4,9-10). Doamne, cât de reale sunt întâmplările din războiul actual în Uraina, unde frații se omoară între ei. Rușii și ucranenii fac parte din același popor slav, cei care au ocupat un vast teritoriu din Europa centrală și răsăriteană în principalele secole ale erei creștine, de la Elba până la Volga și de la Marea Baltică până la Marea Neagră, un popor de origine indo-europeană, de obicei format din oameni blonzi, cu ochi albaștri. Un popor harnic și pașnic, slavii au fost grupați în trei mari familii: slavii de răsărit, care cuprind rușii, ucrainenii și rușii albi sau bielorușii; slavii de apus - cehii, slovacii și polonezii; slavii de sud - slovenii, sârbii, croații și bulgarii. Au avut aceleași divinități până să devină creștini: Perun - stăpânul tunetului; Zoria - fiica lui Perun, un simbol la trezirea la viață, la realitate, la renaștere. Și cea mai importantă divinitate, în care cred și astăzi, este Pământul Mamă, cea mai sacră realitate a tuturor slavilor, cu o putere mai presus de cea a oamenilor, dovadă rezistența ucrainenilor. Pentru a cunoaște voia pământului cu privire la noua recoltă, credincioșii slavi aveau doar să-și lipească urechea de țărână și să audă un fâșâit de sanie plin. Rezulta că recolta o să fie bogată; dacă sunetul era al unei sanii goale, urma o secetă cumplită. La slavi, Pământul Mamă era luat ca martor la jurăminte, pentru că nimeni altul nu putea fi atât de drept și tăcut ca pământul. Se mai spune că slavii aduceau jertfe umane, în special prizonieri, aleși prin tragere la sorți. Pe de altă parte, după ce au devenit creștini ortodocși, păstrând, până astăzi, calendarul vechi, neîndreptat, folosind în cult limba slavonă veche, ortodocșii din Rusia și Ucraina au primit botezul în masă, impus de prințul Vladimir de Kiev, creștinismul ortodox devenind religia oficială a statului. În perioada 1019-1054, prințul Iaroslav așează Biserica sub jurisdicția Patriarhului de Constantinopol. În 1589, patriarhul Constantinopolului acordă mitropolitului Iov titlul de patriarh al Rusiei. La ora actuală, Patriarhia Moscovei cuprinde ortodocșii din Rusia și Ucraina, o parte din Republica Moldova și mai puțin din Georgia.
Prea Cucernicul părinte protopop, dr. Gheorghe Nicoale Șincan, a vizitat, anii trecuți, de peste 30 de ori Ucraina, fiind printre puținii intelectuali din Transilvania care cunoaște realitățile din această țară. L-am sunat, cu rugămintea să-mi comenteze paradoxul creștin ortodox din această țară. Domnia sa a refuzat cu delicatețe să se pronunțe, dându-mi de înțeles că, dincolo de ce ni se prezintă în mass-media, există un adevăr care poate surprinde. Mă gândesc că odată cu Echinocțiul de primăvară, când în Biserica Rusă și Ucraineană, în 21 martie, o sărbătoare dedicată sufletelor morților, va veni cu adevărat pacea între frații dezbinați din interese străine. Mă revoltă faptul că la granița cu România sunt cetățeni ucraineni care caută să-și taxeze frații prin perceperea unor taxe aberante, în timp ce românii noștri își dau și haina de pe ei, milostivi față aproapele de alt neam, aflat în suferință, după învățătura Apostolului neamurilor, Sf. Pavel: ,,Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare, curățire; împotriva unora ca acestea nu este lege, iar cei care sunt ai lui Iisus Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și poftele. Dacă trăim cu duhul, cu duhul să și umblăm, Să nu fim iubitori de mărire deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții (Galateni 5,22-26)”.
Oare, de ce Patriarhii Rusiei și Ucrainei nu se implică la împăcarea dintre frați?
VASILE BOTA
