* “Multe din greșelile vieții revin contemporanilor mei. Greșeala le revine în exclusivitate. De ce folosesc aparate, cum e busola, care nu indică decât punctele cardinale, și niciodată cerul? Cum aparatele lor nu indică cerul, ei au tras concluzia că cerul nu există. Or tocmai cerul e punctul direcției mele. Pot ceda în orice privință, nu și asupra acestui punct. Am fost invitat la cer. E prima invitație pe care am primit-o prin intermediul icoanei tatălui meu din care am deschis ochii. Dintre toate invitațiile pe care le-am primit în viața mea, este singura la care vreau neapărat să răspund prin însăși prezența mea” (Tatăl meu, preotul, care s-a urcat la cer. - Ed. Deisis-2008).
Virgil Gheorghiu (1916-1992), personalitate de anvergură mondială, diplomat român interbelic, jurnalist, romancier, poet, preot ortodox.
***
* “Pentru dobândirea faptelor bune (a unei vieți fericite) este necesară înțelepciunea, adică acea plecare a minții către lucrurile ce trebuie să fie cunoscute după adevăr și drept judecate, care sunt vrednice de luat în seamă. Știința înțelepciunii stă în capetele plecate și învățate și nu în scaunele trufașe și înalte”.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei în două rânduri, cărturar enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor, Membru al Academiei de Științe din Berlin.
***
* “Cinci fire de pir (iarbă câinească, buruiană în culturi) smulse de grădinar au fost aruncate peste stobor (gard), se duseră pe ici, pe colo până au ajuns pe o arătură. Se duseră la stăpânul acesteia și ziseră: “Suntem niște sărmane alungate fără vină. Îndură-te și lasă-ne să trăim la marginea ogorului dumitale, unde și așa nu crește niciun fir de grâu!”. Omului i se făcu milă de goliciunea lor și le dete un locșor la piatra de hotar, lângă răzor (hotar, hăt), și se bucură c-a făcut un lucru bun. Pirul însă se întinse încetișor, tot mai departe și mai departe, pe sub pământ, până ce străbătu pământul, dintr-un cap în celălalt. După câtva timp, când trimise omul secerătorii, n-au găsit decât niște spice pipernicite. Pirul străin supsese întregul ogor. Stăpânului îi păru rău că s-a arătat milos față de pir...”.
Dragii mei! Asemenea pirului de pe arătură așa crește păcatul în inimă, îndată ce-și face loc. De aceea să zicem cu psalmistul David: “Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntrul ale mele”.
* P.S. “De-ți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Și de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și ca vameș” (Matei cap. 18, vers. 15-17).
Părintele Ilie
