În calendarul popular cu dată mobilă, o adevărată serie de personaje folclorice “rele” domină prima săptămână a Postului Mare. SPOLOCANIA este numele zile de azi și stă sub semnul purificării, al spălării ritualice a tuturor urmelor ce ar putea spurca sacralitatea perioadei.
I se mai spune LUNEA CURATĂ, A VASELOR, A PĂSĂRILOR sau a FORFECARILOR (omizilor) și este ținută pentru protecția recoltei. E una dintre zilele care “scurtează postul”, deoarece se continuă bețiile și petrecerile de duminică, desfășurate acum sub patronajul femeilor.
Posibilă reminiscență a unor sărbători matriarhale, la fel ca în cazul Iordănitului Femeilor, Spolocania e tributară aceluiași “desfrâu sacru”. Acest obicei a dus la personificarea Spolocaniilor, acestea fiind închipuite de țărani ca niște sfinte lăsate de Dumnezeu anume pentru petreceri, care se cer sărbătorite “în băutură și încântări”.
Poziționarea sărbătorii patronată de femei în prima zi a postului, justifică “spălarea” ritualică a tuturor urmelor ce ar putea știrbi sacralitatea acestui interval de timp caracterizat prin austeritate, cumpătare și rugăciune.
Respectând același scenariu moștenit, nevestele se adună într-o casă și torc, ca să le crească înaltă cânepa, iar la ceas de seară petrec cu multă băutură, ca să-și spele gura și stomacul, să poată intra curate în post. “Toată ziua beu și joacă - pentru cânepă, și aduc pe cineva nalt în casă, ca să fie cânepa subțire și naltă” (Elena Niculiță-Voronca, 1903 ).
Bărbații se distrează și ei cum pot. Se maschează în CUCI spre a împlinii un străvechi ceremonial de fertilizare la intrarea în primăvară și de purificare la intrarea în cel mai important post de peste an. “Îmbrăcați în fuste, ca femeile, cu gluga pe cap, cu un băț în mână și cu un clopot la spate, cucii alergau în prima dimineață după Lăsatul Secului după copii, fete, femei, oameni pe care îi atingeau și adesea îi trânteau. Spre mijlocul zilei, luau în mână câte o nuia de care legau o opincă și urmau alte alergături și alte lovituri la spatele curioșilor care le ieșeau în cale. Seara se adunau și mergeau din casă în casă pentru a face o horă în curte. Cucul alunga prin zgomotul clopotului spiritele rele, fertiliza fetele și nevestele tinere prin atingerea cu opinca, gonea bolile prin arderea fulgilor din glugă”. (Ion Ghinoiu - Panteonul românesc, 2001)
IULIA GORNEANU
