PRĂBUȘIREA GERMANIEI

Distribuie pe:

Consecințele aplicării în etape a sancțiunilor economice și financiare contra Rusiei, în urma declanșării “conflictului ucrainean”, se repercutează asupra populației germane și vor fi resimțite în curând de majoritatea țărilor europene.

Noul Vicecancelar, Robert Habeck (Part. ecologist), de abia inițiat în probleme economice, se întoarce nemulțumit din Qatar și Arabia Saudită, unde, cu toate “mătăniile” în fața magnaților petrolului și gazului, nu reușește să obțină, nici pe departe, contracte avatajoase, care ar putea să suplinească dependența față de ruși.

Speranțele se îndreaptă acum spre americani și depind de oferta costisitoare făcută de președintele S.U.A., Joe Binden (la recenta vizită la Bruxelles și Polonia), în privința gazului lichefiat pentru care în Germania nu există deocamdată technologie și infrastructură.

Dependența Germaniei față de Rusia, mai mult de 60 de ani de livrare, este acum de 50%. Câștigul mare al Gaspromului se conturează încă din anul 2013, stimulat și de solicitările europene (Finlanda, Cehia, Bulgaria, Polonia, Estonia, Italia, Franța și bineînțeles Ucraina-58%), cu tariful de 383 $ pe 1.000 metri cubi (262 $ pentru fostele republici sovietice).

În 2012, rabatul acordat Ucrainei este anulat datorită crizei guvernamentale din Kiev. În loc de 269 $, intreprinderea de stat Naftogas plătește 378 $, restanțele concernului ucrainean fiind de 1,53 miliarde de $ (din cauza neachitării, livrările au fost reduse între 2006-2008). Reducerea acordată atunci președintelui Ucrainei pro-rus, Viktor Janukovici, a fost făcută în schimbul nesemnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Există chiar și o clauză în contract, care admite rezilierea acestuia la începutul fiecărui cvartal, ceea ce îi permite președintelui Rusiei, Vladimir Putin, să sancționeze o schimbare a conducerii din Kiev, percepută ca instabilitate politică.

De-a lungul anilor, prețul pe mia metrului cub a depășit 600 $. Pipelina Nord Stream 1 (1.230 km) poate transporta peste 50 miliarde metri cubi pe an. Între timp a fost finalizat gazoductul Nord Stream 2 (prin Marea Baltică 2.460 km paralel cu Nord Stream 1), aceeași capacitate care, din cauza declanșării conflictului, nu a fost dat în folosință. Nu este singura sancțiune care face parte din totalitatea deciziilor “prostești” (ex-cancelar H. Schmidt) luate împotriva lui Putin, încă din 2014, și căruia puțin îi pasă!

Începând cu anul 2012, datorită întreprinderilor energoface (ind. chimică, ind. aluminiu etc.), livrarea gazului rusesc a crescut de la 40% la 55% în 2022. Însă nivelul depozitelor a scăzut considerabil, Europa nefiind pregătită pentru situația dezastruoasă care va urma. Deocamdată, Putin nu a închis “robinetul”, dar cere plata în ruble! Grupa celor 7 State (G7) refuză.

Propunerile președintelui Biden de a livra gaz lichefiat (LNG) Europei servesc mai mult intereselor americane, afișând bunele intenții în contextul “încurajărilor” de amorsare a unui conflict pe un teren străin, conform tradiției!

Relațiile economice ruso-germane, în sumar: 20 miliarde euro investiții germane în întreprinderile rusești productive, peste 6.000 firme germane în Rusia, comerțul cu Rusia, circulația mărfurilor depășește suta de miliarde DE euro, pentru VW (piața de desfacere numărul unu), investiția peste 2 miliarde de euro. Pentru Opel este a treia piață de desfacere, Siemens-ul are peste 3 miliarde de euro etc.

În 2014, S. Gabriel, vicecancelar și ministru al Economiei, specialist în materie, avertiza în urma închiderii temporare a “robinetului rusesc”: “În trei luni, Germania se prăbușește, este iluzorie trecerea pe gazul lichefiat!”

După 8 ani, un nou ministru al Economiei, vicecancelarul, R. Habeck, împreună cu ministru de Externe A. Baerbock, amândoi ecologiști naivi, visează, în urma desființării minelor de cărbuni și dezafectării centralelor nucleare, la trecerea masivă spre o energie “verde”, eoliană și solară.

P.S. Amănunte se găsesc în cartea “Luptă pentru putere”, Editura Eurocarpatica (Librăria “Eminescu” din Târgu-Mureș

TUDOR A. GELU, Corespondență din Germania Frankfurt/Main

Lasă un comentariu