• Sunt “Un om obișnuit”, “Membru al poporului român”, care își vede patria sfârtecată de aproape un secol în care istoria, trădătorii de neam și neprietenii au zdrobit și scos la mezat, bucată cu bucată, triumful României Mari, câștigat cu sânge prin vremi, pământul albit de oasele bunicilor fără de mormânt și codrul - frate-n timpuri de restriște. Sunt un gazetar și nu am pretenția de a deține adevărul absolut, dar mă străduiesc să nu greșesc, pentru care patria înseamnă infinit mai mult decât se scrie în toate dicționarele lumii și pe care m-am străduit să o slujesc așa cum m-au învățat oștenii din viața mea: tatăl meu, unchii, bunicii, decorați pentru bravură pe fronturile celor două Războaie Mondiale, unii căzuți la datorie, puținii prieteni de altitudine morală ai zilelor noastre”.
Mariana Cristescu, scriitoare, jurnalistă, critic muzical și literar, senior editor la “Cuvântul liber” din Tg. Mureș
***
• “Problema Basarabiei este problema tuturor românilor. Pledez pentrun românitatea Basarabiei. Ea este pământ românesc, rupt din trupul Țării și al Moldovei. Și-i stă bine să fie în Țara Românească; au aceeași istorie, aceeași credință ortodoxă, aceeași limbă. Pentru că una sunt slavii și alta sunt românii. Noi, toți de la Nistru până la Tisa suntem români”. (“Hotarul cu cetăți” - Ed. Tehnică, București 1995, pag. 7).
Dimitrie Bejan (1909-1997), a fost preot militar, căpitan, martir, născut în orașul Hârlău, jud. Iași din părinți ortodocși răzeși, de la Ștefan cel Mare și Sfânt. “Tatăl meu a păstrat actele de răzeșie, scrise pe pergament, cu scris de mână pe piele de vițel sau oaie. Tata l-a păstrat și eu le-am dus la Academia Română unde sunt mii de documente”. Pe frontul din Crimeea a fost decorat de regele Mihai care i-a pus pe piept “Coroana Românei”. De asemenea și Mareșalul Erou Patriot, Antonescu, l-a distins cu mai multe decorații și medalii. Timp de 25 de ani nu și-a văzut casa părintească și tatăl, care după atâția ani nu l-a mai recunoscut. Ne-au rămas cărțile sfinției sale, ca mărturie în timp: “Bucuriile suferinței” vol. I și II, și “Oranki: amintiri”.
***
• “O istorioară din țările Răsăritului spune că necuratul, voind să-l ispitească pe un pustnic, luă o înfățișare de om smerit și sfânt și bătu de intrare la ușa pusnicului. Cine-i ? - strigă pustnicul, deschizând ușa. Păi, fiule, nu mă cunoști?...Uită-te bine la mine!... Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Dar pustnicul nu se lasă tulburat de această recomandare, ci îi zise liniștit: - Se poate. Dar dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, te rog să-mi arăți semnul cuielor!... Necuratul, când auzi aceste vorbe, o rupse rușinat la fugă”.
Este ușor, dragii mei, să ne recomandăm că suntem creștini, dar cu faptele dăm dovadă că suntem păgâni. Un adevărat creștin trebuie să poarte semnul cuielor lui Hristos, urmele răstignirii lui împreună cu Domnul. Este ușor, dragii mei, să ne recomandăm că suntem “democrați”, că suntem pentru binele poporului, a Europei, dar faptele noastre denotă egoism, superficialitate, minciună, fals, nimic comun cu jertfa care implică o democrație adevărată. Suntem “creștini” înainte de alegeri, promitem, ne pictăm pe biserici, facem pelerinaje, dar aici se oprește democrația, ceea ce este un fals, un nonsens, este ceva ce dăunează progresului și adevăratei “educații” în sensul pur constructiv. “România are nevoie de oameni constructivi... acum, mai mult ca niciodată”!
P.S. II Regi, cap. 22, vers. 2-5: “Domnul este întărirea mea, scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare. Scutul meu și puterea cea mântuitoare. Adăpostul meu cel tare și scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat, și de vrăjmașii mei am fost izbăvit”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
