Așa cum Circovii de Iarnă marchează miezul iernii în calendarul agricol, frații lor din mijlocul lui Cuptor aduc apogeul verii agrare, odată cea mai toridă perioadă din an. Pe lângă faptul că zilele Circovilor au o individualitate puternic marcată, ceea ce le sporește și mai mult misterul este faptul că sunt considerate subiect tabu: “Această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa”.
Li se mai spune Circovii Mărinei, denumire preluată din calendarului bisericesc, ale cărui praznice sunt grefate de multe ori pe sărbători precreștine. În cazul de față, sărbătoarea Sfintei Mucenițe Marina cade pe 17 iulie, în plin interval sacru al Circovilor de Vară, când oamenii se odihneau și petreceau preț de o săptămână. Sărbătoarea s-a restrâns ulterior la trei zile, în funcție de zonă, trei zile în care e interzis cusutul, țesutul, torsul, prelucrarea lânii și a pieilor de animale, precum și mersul la câmp în a doua parte a zilei.
E una dintre sărbătorile “periculoase”, respectate de țărani mai mult de frică, asta pentru că în imaginarul popular, Circovii de Vară sunt niște divinități feminine rele care pot provoca furtuni, vârtejuri, tunete, fulgere și prăpăd în turmele de vite.
În veacurile trecute, liturghia se desfășura în slavonă, limbă străină țăranilor, majoritatea neștiutori de carte. Atunci, ca să țină minte mai ușor sărbătorile bisericești “mărunte” atunci când urmau unele după celelalte, le “botezau” sau le uneau sub numele uneia singure. Așa s-a petrecut cu Sf.Mc. Chiric și Iulita, Sf. Mc. Atinoghen, Sf. Mare Muceniță Marina, rămași în memoria colectivă a satului sub denumirea de “circovi”, termen împrumutat din slavonă, unde înseamă “sfinții bisericii”.
Chiar dacă astăzi sărbătoarea cuprinde prăznuirea acestor sfinți ai bisericii, mentalul popular a rămas profund ancorat în prezența unor divinități străvechi, deosebit de active în aceste zile de miez de vară. Sunt zeități răzbunătoare care îi pedepsesc aspru pe cei care nu le respectă zilele, abătând gheață și foc asupra semănăturilor, iar oamenilor aducându-le o boală ciudată, numită Luatul din Circovi. Se povestește că este asemănătoare cu Luatul din Căluș, fiind, practic, un fel de vrajă de care se poate scăpa doar cu anumite descântece și ierburi de leac.
IULIA GORNEANU
Foto - Kurt Hielscher, ROMÂNIA, 1933
