Privind retrospectiv, observăm că ziua de 20 iulie este foarte bogată în evenimente, atât pe plan universal, cât și...mai apropiat. Mă refer, în primul rând, la vara lui 1969, când, în ziua de 21 iulie (20 iulie, în America de Nord), Nava spațială “Apollo 11” face, cu succes, prima aterizare cu echipaj uman pe Lună. Neil Armstrong, membru al echipajului “Apollo-11”, coboară pe suprafața Lunii, în Marea Liniștii, la ora 10:56 PM, și rostește cuvintele intrate în istorie: “Este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”. Va fi urmat de colegul de echipaj, astronautul Buzz Aldrin. Poate e doar o întâmplare, o fericită coincidență (deși eu nu cred în coincidențe) sau poate, de fapt, descinderea de bun augur a pământenilor la curțile misterioasei Selene o fi fost ocrotită de... sărbătoritul celest al zilei: Sfântul și Măritul Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari profeți trimiși de Dumnezeu, “Cel al cărui stăpân este Dumnezeu”. Nu întâmplător, tot în această zi, România creștină sărbătorește Ziua Aviației și a Forțelor Aeriene.
La 20 iulie 356 î.Hr, s-a născut Alexandru cel Mare, unul dintre marii comandanți militari ai omenirii, care a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. Cuceririle spectaculoase ale lui Alexandru Macedon, cunoscut și sub numele de Alexandru al III-lea al Macedoniei (rege între anii 336 î.Hr.-323 î.Hr.) sau Alexandros III Philippou Makedonon, i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa (d. 10 iunie 323 î.Hr.), la vârsta de doar 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.
La 20 iulie 1304, la Incisa/ Arezzo, s-a născut Francesco Petrarca (d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova), unul din principalii precursori ai Renașterii, prozator, poet și umanist italian. Forma perfectă a sonetelor sale s-a impus și în afara spațiului de limbă italiană, influențând lirica europeană. Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reunește cultura clasică și învățătura creștină.
O comemorare tragică: În ziua de 20 iulie 1514, în urma înfrângerii răscoalei țărănești din Transilvania, la Timișoara, din ordinul lui Ioan Zapolya, Gheorghe Doja de Makfalva (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România), mic nobil secui, conducătorul mișcării împotriva marilor proprietari (magnați) unguri de pământ, a fost condamnat la moarte prin supliciu pe un tron înroșit în foc. În bătălia decisivă, din 15 iulie 1514, răsculații fuseseră înfrânți, iar Gheorghe Doja a căzut prizonier. În ziua de 20 iulie 1514, sentința a fost executată, capul retezat al martirului fiind trimis la Seghedin, iar restul trupului, tăiat în patru, a fost țintuit pe porțile din Buda, Pesta, Oradea și Alba Iulia.
O aniversare frumoasă: La 20 iulie 1868, la Toplița, s-a născut Miron Cristea (cu numele de mirean Elie Cristea), publicist, filolog, politician român, senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 - 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Este considerat, pe drept, “Patriarhul Reîntregirii Neamului”.
“S-a născut la poale de Carpați, în Toplița Română, în acea împărăție de frumuseți eterne ale Călimanilor, munți încărcați de istorie și spiritualitate românească. Era 18 iulie 1868, iar în familia țărănească a soților George și Domnița Cristea venea pe lume cel de-al treilea fiu. Bucurie mare, dar și multă îngrijorare, fiindcă ceilalți doi frați ai săi s-au stins din viață înainte de vreme. De aceea s-au grăbit ca peste două zile, 20 iulie, când s-a întâmplat să fie și sărbătoarea marelui proroc Ilie Tesviteanul, să-l ducă în fața altarului, spre a fi creștinat. Părintele Toader Popovici l-a botezat, cu numele marelui proroc, iar nașul său de botez, ciobanul Ioan Herța, din Săliștea Sibiului, l-a luat în brațe și i-a făcut urarea: să crească mare, să fie sănătos și popă să se facă! Așa avea să se și întâmple: finul său, Ilie Cristea, a crescut mare, a fost sănătos și popă s-a făcut. Și încă ce popă! «Închinându-mă, acest cioban la sfânta icoană, m-a menit să ajung și eu păstor cu turmă mare și iată că am devenit azi Păstorul Neamului». (...) În 21 noiembrie 1919, dr. Elie Miron Cristea a fost ales Episcop al istoricei Episcopii a Caransebeșului. Aceasta, în ciuda opunerii cu îndârjire a guvernului de la Budapesta, recunoașterea venind după luni bune de așteptare și numai după ce noul ales a făcut vreo 12 drumuri la Budapesta! (...) Sunt prea multe înfăptuirile episcopului dr. Miron Cristea în cei nouă ani cât a stat în fruntea Episcopiei Caransebeșului pentru a putea fi cuprinse într-un articol. Voi aminti doar că acolo avea să-l găsească marele act istoric din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. (...) A venit apoi evenimentul din 31 decembrie 1919, când, la București, Colegiul Electoral Bisericesc trebuia să aleagă noul mitropolit primat al Ungro-Vlahiei și primat al României. Singurul candidat: dr. Elie Miron Cristea, episcopul Caransebeșului. Și a fost ales cu 435 de voturi, din cele 447 de voturi exprimate. Ajuns în această înaltă demnitate bisericească, de la bun început, noul mitropolit-primat și-a propus «să recâștige, spre binele țării, vechea strălucire ce cu adevărat i se cuvine acestei instituții divine și naționale». (...) În noua sa organizare, BOR cuprindea: Mitropolia Ungro-Vlahiei; Mitropolia Moldovei și Sucevei; Mitropolia Ardealului, Banatului, Crișanei și Maramureșului; Mitropolia Bucovinei și Mitropolia Basarabiei. Pentru prima dată a fost înființată și Episcopia Armatei (1925). Acestora li s-au adăugat multe alte realizări, din perioada în care dr. Miron Cristea era mitropolit-primat al României. Între acestea: înființarea Institutului Biblic Ortodox (1920), aducerea în țară și reînhumarea osemintelor lui Constantin Brâncoveanu, domnul martir al Țării Românești (1688-1714); implicarea directă în desfășurarea ceremoniei încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria la Alba Iulia; înființarea a două seminarii teologice, la Craiova și Câmpulung-Mușcel (pentru orfanii de război) etc.. Noua situație ivită după reîntregirea neamului și organizarea unitară a BOR impuneau înălțarea acesteia la rangul de Patriarhie. (...) După Hotărârea Sfântului Sinod de «înființare în Țara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală română demnitatea de Patriarh» și «ÎPS D.D. Miron, actualul Arhiepiscop și Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române». (...) Învestitura a avut loc la 1 noiembrie 1925, când regele Ferdinand I i-a înmânat dr. Miron Cristea cârja de Patriarh, spunând: «Îți încredințez cârja de Patriarh, pentru a păstori turma Patriarhiei Române»“. (Ilie Șandru)
La 20 iulie 1927, a decedat Ferdinand I, rege al României (n. 1865). În aceeași zi, la vârsta de numai șase ani, Mihai I devine regele Românilor, dar, neputând guverna din acest motiv, a fost formată o regență compusă din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație (până la 7 octombrie 1929, când a murit, fiind înlocuit cu Constantin Sărățeanu, consilier la Curtea de Casație). Regența nu a avut autoritatea de a arbitra viața politică.
“În februarie 1938, când Carol a devenit «noul cap al statului», în conformitate cu noua Constituție, Patriarhul a fost numit în fruntea noului guvern, aflat în subordine totală față de rege. A deținut această funcție până în ziua morții sale, 6 martie 1939, la Cannes, pe țărmul sudic și însorit al Franței, unde s-a dus să-și trateze o banală răceală. (...) Trupul neînsuflețit a fost adus în țară, iar în ziua de marți, 14 martie 1939, la orele 12:30, sicriul a fost coborât în cripta săpată în pronaosul Catedralei Patriarhale, ce adăpostește, întru eternitate, corpul întâiului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și al României. Inscripția de pe piatra tombală este simplă: «Aici doarme-n Domnul, așteptând Învierea, întâiul patriarh al României, fiu de țărani din Toplița de pe Mureș, 20(?) iulie 1868 - 6 martie 1939».” (Ilie Șandru)
Cum spuneam, multe sunt evenimentele legate de ziua de 20 iulie: 1877 - Asediul Plevnei (20 iulie - 10 decembrie 1877), parte din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878; la 20 iulie 1896, a apărut ziarul “Liga Ortodoxă”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski, în paginile căreia au debutat Tudor Arghezi și Gala Galaction; la 20 iulie 1943, la Copăceni, județul Bălți, Basarabia, s-a născut Adrian Păunescu, poet, publicist și om politic român. Nu că ar fi important, dar tot într-o zi de 20 iulie (marți, la ora 7 dimineața), cu... (prea) mulți ani în urmă, am apărut și eu pe lume. A fost interesant, totuși.
(Surse: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; Ilie Șandru - “Dr. Elie Miron Cristea, Patriarhul Reîntregirii Neamului”, Chișinău, Colocviile revistei “Limba Română” nr. 5, 2014)
MARIANA CRISTESCU
