* “Azi lumina din lumină/ Pământu-n trupuri ne e greu,/ Dar e ușor când se închină: Cu noi e Dumnezeu.// Am ostenit de-atâta noapte,/ Dar vom ieși din defileu/ Pentru lumina sfintei șoapte: Cu noi e Dumnezeu.// Nu suntem niște animale/ Cu suflet amânat mereu,/ În noi e milă și e jale: Cu noi, cu noi e Dumnezeu.// Luați aminte din lumină,/ Paharuri curg din minereu,/ Credința noastră e creștină,/ Cu noi e Dumnezeu”.
“La colțul străzii e un cerșetor cu mâna-ntinsă,/ Către-o altă lume decât aceea unde, fără nume, El ispășește râsul tuturor.// Adolescenții se mai țin de glume și-i pun în palmă semne de-ale lor,/ El e bătrân și înțelegător,/ Cu noi, cu toți, cu cei mici, anume.// Și cine observă, într-o doară,/ Că el e-aici din vremuri de demult,/ El, cerșetorul, a uitat să moară.// Sub zdreanța lui,/ minunea se-ntrupează,/ În el e Dumnezeu, ce stă de pază”.
“Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,/ Din ce în ce mai singur și mai trist,/ Nici nu mai știu cât pot să rezist,/ Închis într-un ziar și într-o carte.// Mă-ncredințez iluziei deșarte/ Că mă salvează regăsirea-n Crist,/ Dar, vai, ajung un fel de dublu mixt,/ Cu viață-n minus și cu plus de moarte.// Și, totuși nu m-a ocolit norocul,/ Deși mi-a fost întotdeauna greu,/ Și-am transformat în foc destinul meu/ Ca, azi, cenușa să rezume focul./ Și de-aș cădea, așa cum cere jocul,/ Ca să devin o piesă de muzeu,/ Eu tot îi mulțumesc lui Dumnezeu/ C-a-ntârziat și-așa, prea mult, sorocul”.
Adrian Păunescu (1943-2010), critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.
***
* “Omul sărac să aibă cununa răbdării, iar bogatul să aibă răsplata milosteniei. Ca tu să ai plata bunătății tale și a administrării bune a avuției tale, iar celălalt să fie cinstit prin marile răsplăți ale răbdării. Prin urmare trebuie să dai, să faci milostenie. Și ca să știi să dai, să ți-i acest îndreptar pe care ți-l spun: “dă acolo unde trebuie, dă cum trebuie, dă când trebuie. Cu alte cuvinte, gândește-te și la persoană, și la măsură și la mod și la timp.”
Episcop Ilie Miniat (1669-1714), orator, predicator deosebit, episcop, scriitor bisericesc. Se bucură de o bună recepție în lumea ortodoxă, alături de marii părinți și dascăli ai Bisericii. Este autorul vestitelor “Didahii”.
***
* “Un bancher s-a îmbolnăvit pe neașteptate de o boală foarte gravă, încât medicul nu i-a dat nicio șansă; Era vorba despre câteva ore. Omul, speriat de situația neașteptată, treburile personale nu-i erau puse le punct; el l-a rugat pe doctor să facă tot ce poate pentru a-i mai lungi pentru câteva ore viața, cel puțin până a doua zi, și-i va da o sumă mare de bani. Acesta i-a răspuns astfel: “Eu nu pot vinde zile și viață. Aceasta o poate face numai Tatăl cel Ceresc, Creatorul a tot ce există”.
“Se cuvine ca noi, oamenii, să vorbim mai mult cu Dumnezeul din noi, pentru că nu știm nici ceasul, nici ziua; să priveghem, să medităm și să ne rugăm” (n.a.).
P.S. Luca cap 17, vers. 3-4: “Iisus a zis ucenicilor Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai acelui prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă I s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din acești mai mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l. Și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar de ți-ar greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: mă căiesc - Iartă-L”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
